Viata ca o stea
Stateam zilele trecute si vizionam un material care m-a captivat total: transplantul de organe in Romania. Poate parea un material banal, neinteresant, lipsit de o finaliate palpabila.
Era mediatizat faptul ca oamenii nu sunt obisnuiti sa doneze. In Romania exista o legislatie putin ciudata, conform careia este nevoie de acordul rudelor decedatului pentru a-i fi prelevate organele.
Pentru a evita reticenta rudelor persoanei in cauza se poate modifica legislatia, avand posibilitatea sa initiezi un act asemeni testamentului prin care organele tale sa fie donate dupa deces.
Este incredibil cum poti oferi o viata sau chiar mai multe printr-o simpla semnatura. Si nu ma intreb de ce nu facem asta. Sunt oameni carora le vine greu sa ofere o felie de paine sau 1 leu unui copil al strazii. Exista o perceptie eronata asupra donatiilor. Oamenii tind sa creada ca in momentul in care ofera ceva, raman ei fara.
Donarea organelor reprezinta un fapt mult prea real ce intareste ideea ca ceea ce oferi prinde viata si retraiesti odata cu acel om. Daca in momentul in care donezi 1 leu nu te vezi mai bogat, in momentul in care esti in moarte cerebrala si-ti donezi organele, cu siguranta incepi sa traiesti. Si nu sunt povesti. Traiesti cu adevarat. Inima ta bate intr-un alt corp care este viu datorita tie.
Mi-ar placea sa vad mai multe initiative civile in directia asta si sa ne deschidem putin care informare. Atata timp cat intelegem ceea ce se petrece in jurul nostru, toate lucrurile incep sa curga intr-o directie frumoasa.
Inspiratie profunda!

Recent Comments