Un blog despre experiente si invatare
Posts tagged iubire neconditionata
Iubesti ca…?
0714 days
Am primit ieri un email in care cineva imi spunea ca s-a tot saturat sa iubeasca. Omul de langa ea nu-i arata deloc semne de afectiune, desi ea a tot daruit neconditionat. „Cristi, l-am tot iubit si i-am aratat asta prin diverse modalitati. Degeaba, el tot rece este cu mine. Nu stiu ce pot face. De ce iubirea nu e de ajuns?”
Prima mea intrebare a fost: „Pentru ce l-ai iubit sau inca il iubesti? De unde vine practic acea iubire?” Raspunsul a fost destul de evaziv dar se invartea in zona de „pentru ca simt ca sunt indragostita si nu pot avea o viata foarte linistita atata timp cat nu-l stiu langa mine.” Ahaaaaaa, despre asta era vorba. Este superb ceea ce se intampla in relatia respectiva pentru ca sunt doua firi diferite: ea e genul care isi exteriorizeaza foarte mult sentimentele si trairile, iar el este inchis si nu arata asta prin gesturi sau vorbe. „Norocul” meu este ca am avut prilejul sa cunosc personal acest cuplu. Spun ca este superb pentru ca se traiesc din posturi diferite si au parte de „experiente in contradictoriu”.
Foarte mult timp am crezut ca iubirea pentru parinti este neconditionata iar iubirea din cuplu este conditionata iar la un moment dat poate transcende in iubire neconditionata. Cand iubesti neconditionat, nu poti iubi doar pe cineva neconditionat. Nu poti spune ca parintii sunt singurii pe care-i iubesti neconditionat. Iubirea pentru parinti nu este neconditionata, decat atunci cand este pentru TOT.
Iubirea pentru parinti este conditionata. Probabil iti vine greu sa accepti lucrul asta. Daca in momentul nasterii tale ai fi fost dus departe de mama ta naturala si ai fi fost crescut de o alta femeie care ti-a spus ca e mama ta, o vei iubi pe cea din urma. Corect? Daca peste 40 de ani iti vei intalni mama reala, n-o vei recunoaste, nu vei sti ca ea ti-a dat viata si nu vei simti ca te imbalsameaza iubirea. Tot pe prima femeie o vei iubi, pe cea pe care ai crezut ca este mama ta. Asta se intampla atunci cand vezi doar jumatate din ceea ce esti.
Sunt foarte multe lucruri care stau la baza acestui fapt, dar nu vreau sa insistam pe acest subiect. In momentul in care te indragostesti se aprinde prima flacara a iubirii neconditionate. Nu stii de ce-ti place acea persoana. Mai ales, situatiile in care cealalta persoana nici macar nu stie ca o iubesti. O iubesti pentru ca o iubesti. Aici vin foarte multi psihoterapeuti si experti in relatiile de cuplu care spun ca de fapt aia nu este iubire, ci doar atractie. Sa fim seriosi, pentru a simti iubirea nu ai nevoie de niciun psiholog care sa-ti spuna ca de fapt aia a fost iubire si ca cealalta n-a fost. Este trairea interioara prin propriile experiente.
Intalnesti persoana pe strada si deodata inima incepe sa-ti bata tot mai tare. Ceva se declanseaza in tine foarte puternic. Acea forta declansatoare e iubirea spontana. Iubire care este inteleasa gresit de foarte multi oameni. In acele momente deja se gandesc: „trebuie sa ma stapanesc, nu iar…vai…ma indragostesc si o sa se intample tot ca data trecuta.” Nu exista trecut si nici viitor pentru ceea ce se infiripa in acest moment. Tot ceea ce ai este ACUM! Nu exista nicio garantie ca va fi si maine. V-ati intalnit ACUM!
Iubirea neconditionata apare cand te indragostesti si o poti „mentine”. Mentinerea nu vine din fapte, cuvinte frumoase din partea celuilalti, ci din experentierea completului. Faptul ca-ti dai jos toate voalurile cu care ai fost acoperit, te conduce acolo. Si acest ACOLO nici macar nu este o calatorie. Cuvantul „calatorie” deja te departeaza si stabileste un moment de lipsa intre momentul de acum si cel in care sa-ti dai seama. Este fabulos sa te traiesti din acum si fara sa mai privesti prin ceea ce ai privit pana acum. Calatoria „s-a terminat” pentru ca n-a existat niciodata. Era doar o forma superba de a ma experentia pana acum. Nu existe nicio calatorie, nicio destinatie, totul este fiire si traire din complet. Experentierea fabuloasa a tot ceea ce a fost in ACUM-uri se revarsa catre infinitul care SUNTEM.
Pasul 1 pentru o viata implinita-alegerea stilului de viata
7814 days
Pentru cei ce ma cunosc de cel putin 4-5 ani vor reusi sa-si formeze o opinie foarte obiectiva despre modul in care am ajuns sa privesc viata si modul in care mi-o traiesc. Ei bine, poate ca situatia cu care te confurunti tu acum, lucrurile pe care le ai si gandurile pe care le cultivi, le aveam si eu in urma cu ceva ani. N-am fost dintotdeauna asa cum sunt acum. Nici pe departe!
In urma cu 5 ani eram pesimist, timid, rusions, pierdut si neincrezator in mine. Imaginea pe care o aveam despre mine era stirbita, consideram ca tot ceea ce faceam nu are sens. Inca de la 16 ani am mers in profunzimea lucrurilor si am incercat sa inteleg care e treaba cu mine, de ce sunt Cristi si nu altcineva. Ma intrebam care e rostul meu aici si ma gaseam bun „la nimic”.
Am convingerea ca multi dintre voi s-au aflat sau inca se afla in situatia in care nu stiu de ce sunt aici si de ce fac ceea ce fac zilnic. Eu m-am intrebat de ce ma trezesc dimineata si merg la un liceu prestigios, de ce invat ceea ce invat, de ce fac lucrurile pe care le fac si care este sensul acestor actiuni. La vremea respectiva nu mi-am gasit raspunsurile, le cautam peste tot prin carti. Ajunsesem sa ma izolez destul de mult de mediul extern si devoram opera marilor folosofi romani si europeni. Morala: cautam tot in exterior(carti).
Pana la varsta de 16 ani avusesem numai relatii „esuate”, simteam cum toata lumea se folosea de dorinta mea de a asculta. O calitate pe care am tot slefuit-o si pe care o aveam inca de pe atunci e ascultarea. Eram un bun ascultator inca de pe atunci pentru ca eram curios sa aflu ce fac oamenii, cum se simt, care le sunt dorintele. Faceam pe psihologul cu oricine si incercam sa ofer sfaturi peste sfaturi. Asta pana la un moment dat cand mi-am dat seama ca nu credeam deloc in ceea ce spuneam, desi ceea ce faceam ajuta cercul de oameni cu care interactionam.
A urmat o perioada in care m-am tot ascultat si am tot acumulat cunostinte, am experimentat lucruri total noi pentru mine in vremea aceea. Astfel am crescut. Nu am avut persoane care sa traga de mine, am mers in ritmul meu. Asta este motivul pentru care nu recomand „retetele magice” pe care pe promoveaza toti GURU de pe internet sau in diverse materiale informative.
Am ajuns dintr-un tip foarte pesimist, neincrezator, demoralizat, sa cunosc cealalta parte a monedei. Aveam o persoana pe langa mine care tot incerca sa-mi ofere hinturi si-mi spunea cum este viata ei. Eu credeam ca e o simpla utopie si ca oamenii sunt orbi si nu „vad realitatea”. Acum ma amuz cand privesc in urma. Poate si tu te afli fix in aceeasi situatie.
Vad oameni care sunt fix in situatia in care eram si eu in urma cu cativa ani. Daca transformarea s-a produs la mine cu certitudine se poate produce la oricine. E un drum provocator la inceput pana incepi sa crezi in tine si sa vezi frumusetea a tot ceea ce exista.
Cum am ales stilul asta de viata?
- am experimentat mai mult decat o faceam
- am intrat in contact cu persoane din mai multe medii
- mi-am ascultat vocea interioara
- am inceput sa fac lucruri nu doar sa vorbesc despre ele
Pot spune ca ador ceea ce fac zilnic si ma simt energic si entuziasmat sa fac ce-mi place chiar daca e 12 noaptea sau e 7 dimineata. Am gasit lucrul ala care ma tine in picioare si concentrat pe tot parcursul zilei fara sa-mi termin ziua si sa spun „ce treaba urata fac” sau sa astept sa vina weekendul pentru a face ceea ce-mi place. Daca mergi pe principiul ca vei fi fericit cand vei face nu stiu ce, cand vei avea x, cand te va iubi y, cand vei avea nu stiu cati bani, uiti de prezent. Prezentul este tot ceea ce avem, ne bucuram de calatorie pe intreg parcursul ei. Iti traiesti viata cu adevarat sau doar incerci sa supravietuiesti?
Voi detalia in materialele urmatoare in ce a constat intreg acest stil de viata.
Recent Comments