Posts tagged Inspiratie
Stii care e primul drog autentic?
0
Avem tendinta sa folosim deseori droguri, fara sa ne dam seama constient de lucrul asta. Folosim o gama foarte larga de droguri, dar la noi este altfel. Este mai nociv decat ne inchipuim, pentru ca drogurile noastre sunt legale, sunt la indemana noastra, sunt ale noastre. Nu sunt interzise nici de religie si nici de lege. Nici de mama, nici de tata. Nici macar de societate. Ele sunt agreate de catre toata lumea, dar totusi sunt nocive.
Primul dintre ele este destul de banal si foarte mult vehiculat in aceasta era a informatizarii. Drogul lipsei de timp. Nu avem timp pentru a face toate lucrurile pe care ni le dorim, nu avem timp sa petrecem cu cine dorim si cand dorim. Nu avem timp sa alergam si nu avem timp sa mancam sanatos. Nu avem timp sa ne plimbam, nu avem timp sa zambim pentru ca ne gandim la ceea ce urmeaza sa facem. Nu avem timp sa calatorim pentru ca suntem la birou. Ba mai mult decat atat, nu avem timp sa ne construim o familie, pentru ca avem altceva de facut. Dupa ce construim familia, nu avem timp pentru ea. Totul e o fuga. Daca nu fugi, esti mancat de ceea ce se intampla in jurul tau. Si am devenit dependenti de acest drog.
Totul se transforma intr-o lupta. Lupta dintre tine si timp. Este mai mult decat un drog, este chiar un automatism. In momentul in care vrem sa refuzam ceva, il aruncam pe “nu am timp!” Fugim de responsabilitati si aducem in fata scuza ca suntem drogati. Suntem drogati de lipsa timpului. Un drog extrem de puternic pentru care exista un sigur remediu: TU.
De ce tu? pentru ca tu consumi acest drog si despre tine e vorba. Cand spunem timp, spunem NOI, spunem EU. Nu vorbim de ore, secunde si zile. Este vorba doar despre noi. Despre ceea ce ne dorim sa se intample si de modul in care dorim sa traim aceasta viata.
Multi oameni considera ca nu sunt “antrenati” pentru a duce o viata organizata. Si cand zic organizata, ma refer la viata aia pe care o doreste fiecare, care arata diferit pentru fiecare dintre noi. Nu la viata echilibrata. Nu cred in echilibru. Cred doar in traire autentica, conform cu valorile noastre.
Oamenii incep sa mearga la dezintoxicare, accesand diverse traininguri pe Time Management. Trainingul este precum o clinica. Iti confera cadrul in care sa pui in aplicare metodele si sa-ti exersezi modul de gandire, dar apoi ramai tu cu tine. Ramai tu cu valorile tale si cu convingerile tale. Si unii scapa de drog, si au mai mult timp pentru viata, au mai mult timp pentru o traire completa. Altii revin la clinica, si mai merg la un training pe Time Management.
Totul se intampla in capul nostru. 80% mental si 20% ceea ce facem concret, ca activitate fizica.
Ce droguri mai exista in viata ta?
“Dezvoltare personala” te incurca!
3
Am stat in dimineata asta sa dau clickuri peste clickuri pe Facebook, intrand pe diverse siteuri de dezvoltare personala, unele dintre ele aparute ca ciupercutele dupa ploaie. Fie ca majoritatea erau spamuri sau construite printr-un marketing bunicel, ceva defineste aceste siteuri, si anume superficialitatea si lipsa de consistenta. Vad tot mai multi teoreticieni care cad in capcana de a transmite mai departe ceea ce au facut oamenii faini ai dezvoltarii personale.
Este ok sa transmiti asta mai departe, dar pana la un punct. La un moment dat se vede ca nu esti tu acolo, se vede ca nu esti condeiul tau, se vede ca esti fad si lipsit de “coerenta interioara”. Si cand spun asta ma refer la experientele proprii, ma refer la acele cuvinte pe care le scoti, avand in spate lucrurile relevante ce s-au petrecut cu viata ta. Lucrurile care ti s-au intamplat tie, nu lui Tony Robbins sau Zig Ziglar.
E o perioada faina in care te hranesti si te tot hranesti, iar la un moment dat iti vine natural sa dai inapoi. Si incepi sa scrii si tu, incepi sa-ti deschizi si tu un blog, incepi sa tii un training sau sa scrii o carte. Doar ca de multe ori parca nu esti tu acolo. Parca nu curgi prin chestiile alea. Stiu cum sunt momentele alea, am trecut si eu prin ele si cred ca am putea sta la povestit vreme buna. Cu mare drag am sa fac asta la momentul potrivit.
Cred foarte mult in a da mai departe si in asistarea celorlalti oameni. Doar ca ce recomand este sa fie lucrurile sincronizate, sa fii acea persoana care poate sa ofere acele informatii, sa fii acea persoana care sa curga prin pasiunea ei pentru acel frumos.
Unii oameni au inteles putin diferit dezvoltarea personala. Ea nu este un pas pe care sa-l faci, nu este un lucru pe care sa-l castigi. Si dezvoltarea personala nu este despre a scrie si a povesti. Nu este despre a citi. Dezvoltarea personala este despre a face lumina, despre a-ti clarifica lucrurile din viata ta. Daca ramai si citesti, vei ramane un om sarac si cu un vocabular bogat. Daca experiementezi tot mai mult, vei fi un om bogat si plin de viata.
Despre experiementare este vorba in dezvoltarea personala.
Abandoneaza-ti visele
0
M-am trezit cu o inspiratie divina sa scriu acest material. Ma aflam intr-un vis destul de ciudat in care nu-mi placea ce se intampla. Si stii ca in momentul in care visezi percepi visul ca fiind realitate. De fapt, cine din tine percepe acest lucru? Intrebare de reflectat asupra ei.
La un moment dat m-am trezit din acel vis si mi-am dat seama cat de tare si fascinant e sa te trezesti dintr-un vis. Cat de tare e sa ai acea sclipire in care sa iesi din el si sa vezi ce se intampla in continuare. Sa abandonezi acel perimetru si sa observi.
Este absolut minunat pentru ca te poti gandi raportat la visele pe care le ai. Multe persoane viseaza la anumite lucruri sau anumite circumstante pe care doresc sa le manifeste. Totul este ok. Si eu am planuri pentru lucrurile care vreau sa se intample.
Dar ce se intampla cand ramai in vis? Ce se intampla cand ramai cramponat de cum se vor intampla lucrurile? Ce se intampla cand nu mai traiesti suculent, pentru ca nu se indeplineste visul?
Intr-un moment din viata ta, un lucru magic se intampla. Si acel moment poate fi chiar acum. Realizezi ca orice vis pe care-l ai, orice scop, orice lucru de care tii cu dintii, E ABANDONABIL. Stii ca faci tot ceea ce tine de tine pentru a realiza acel vis, dar daca nu se intampla, sa-l poti lasa sa plece, linistit. E ca atunci cand un prieten drag pleca din viata ta. Indiferent daca moare, indiferent daca drumurile voastre devin paralele. Sa poti simti ca-i doresti tot binele acelui prieten, chiar daca drumurile voastre nu se mai intersecteaza.
Ajungi sa iubesti atat de mult viata incat le poti face cu mana anumitor vise. Iar la un moment dat poti face asta cu orice vis. La un moment dat ajungi sa simti ca tot ceea ce conteaza e sa te simti bine si ca nu conteaza ceea ce ai, ci ceea ce esti cu adevarat. Si cand ceea ce esti cu adevarat e atat de plin, si vibrezi cu tot ce este in jurul tau, realizezi ca de fapt nu abandonezi nimic, ci ca esti inclusiv acea abandonare si ca esti inclusiv cel care abandoneaza.
Multa inspiratie!
Fericire…iar fericire
0
A trecut ceva vreme de cand nu am mai stat si am reflectat la ceea ce am sa-ti povestesc in randurile urmatoare. In timp ce eram in trenul de Craiova, am fost bruiat de niste zgomte ciudate. Spun ciudate pentru ca era destul de mare liniste iar apoi atmosfera a fost perturbata. Asta se intampla la cateva minute dupa ce am urcat in tren. Trenul inca nu plecase din gara. Cand mi-am intors privirea, am vazut ca acele strigate proveneau de la o fetita cu handicap, cu o varsta de aproximativ 12 ani.
Am fost fascinat de tot ceea ce spunea. Mi-am lasat balta cartea pe care o citeam si am fost numai ochi si urechi la ea. Era foarte fericita. Un om de langa ea o intreaba: „De ce esti atat de bucuroasa?” Ea nu a raspuns si se facea ca nu exista acel stimul exterior, care tocmai ii adresase o intrebare. Am ramas de-a dreptul uimit de modul in care se comporta si de starea pe care o avea.
Am observat ca mai avea o sora, aproximativ de aceeasi varsta, cu aceleasi manifestari. Am zis: „wtf, sunt cei mai faini oameni pe care i-am intalnit in tren vreodata!” Am ramas frumos impresionat.
Dupa o vreme, am observat ca ceva se schimbase dramatic si brusc. Prima fetita era complet diferita fata de cum fusese in urma cu ceva minute. Atunci chiar am fost foarte bulversat pentru ca nu stiam ce se intampla. Ulterior, mi-am dat seama ca era vorba de o criza. Fetita avea o tulburare bipolara.
Mi s-a facut pielea de gaina si am continuat sa ma gandesc la importanta acestei intalniri, cu acesti doi oameni grozavi. E fascinant ceea ce se petrece. Te invit sa reflectezi si sa descopri tot ceea ce te inconjoara.
Supra-abilitate
3
Fiind plecat din Bucuresti pentru cateva zile, mi-am dat ocazia de a ma uita din nou la televizor. Un moment extrem de fascinant si o sa vedeti de ce.
Era un reportaj despre un domn in varsta de aproximativ 30 de ani, care fusese miliatar in Afganistan. Povestea lui de viata m-a impresionat extrem de mult. In urma unui atact in Afganistan, isi pierduse piciorul. Din acel moment, intreaga sa viata s-a schimbat. Fotografiile din spital aratau unul dintre cele mai sincere zambete din cate am vazut vreodata.
Dupa aceasta intamplare, in urma unui reportaj, avea sa se casatoreasca cu o femeie incantatoare, care era tocmai reporterita ce se ocupa de materialul sau. In prezent, cei doi au o fetita de 2 ani si sunt foarte fericiti.
Mi-a atras atentia urmatorul lucru: pe tot parcursul materialului, reporterii foloseau expresia „desi este un om cu dizabilitati, Laurentiu face cutare si cutare.”
Omul asta face alpinism, planorism, parasutism, inot, si toate la un nivel inalt. Spunea ca proteza nu-l ajuta prea mult cand inoata pentru ca-l trage la fund dar a zis ca asta e o provocare placuta pentru el. A infiintat si o asociatie a militarilor raniti in timpul razboaielor. Spunea ca tot timpul incearca sa-si depaseasca limitele.
Stiti care este visul lui Laurentiu?
Sa se intoarca din nou in Afganistan si sa-si indeplineasca rolul acolo.
La cat de incantator este omul asta nu pot spune decat ca are o supra-abilitate, nu o dizabilitate. O supra-abilitate care este a trai plenar!
Multa inspiratie!
Recent Comments