Posts tagged Cristi Neacsu
Viata la 108 ani fericiti
0
Am avut privilegiul sa gasesc povestea uimitoare a lui Alice Sommer Herz. Pe scurt, Alice este o asupravietuitoare a holocaustului, traieste frumos in fiecare zi, are un zambet debordant, canta 3 ore pe zi la pian.
Expresivitatea sa este una extraordinara si care transmite multa dragoste catre noi toti. N-ai cum sa ramai neatins de frumosul pe care-l exprima. Sunt cateva lucruri care m-au fascinat la aceasta minunata femeie. Spune in interviu ca doua lucruri a invatat in viata asta, lucruri care i-au fost de folos oriunde s-a aflat:
1. Recunostinta
2. Sa multumeasca pentru tot
Vorbea de faptul ca ar trebui sa le multumim lui Schubert, Beethoven, pentru frumusetea de nedescris pe care au creat-o. Ma intreb cati dintre noi facem asta. Cati dintre noi ne oprim pentru a multumi pentru lucrurile de care avem parte in prezent?
Fericirea este simpla si se intampla acum. Fericirea este starea noastra naturala, cum spune Catalin.
Te las in compania minunata a lui Alice.
Vezi intreaga povestea AICI
Cu drag,
Cristi Neacsu
Stii care e primul drog autentic?
0
Avem tendinta sa folosim deseori droguri, fara sa ne dam seama constient de lucrul asta. Folosim o gama foarte larga de droguri, dar la noi este altfel. Este mai nociv decat ne inchipuim, pentru ca drogurile noastre sunt legale, sunt la indemana noastra, sunt ale noastre. Nu sunt interzise nici de religie si nici de lege. Nici de mama, nici de tata. Nici macar de societate. Ele sunt agreate de catre toata lumea, dar totusi sunt nocive.
Primul dintre ele este destul de banal si foarte mult vehiculat in aceasta era a informatizarii. Drogul lipsei de timp. Nu avem timp pentru a face toate lucrurile pe care ni le dorim, nu avem timp sa petrecem cu cine dorim si cand dorim. Nu avem timp sa alergam si nu avem timp sa mancam sanatos. Nu avem timp sa ne plimbam, nu avem timp sa zambim pentru ca ne gandim la ceea ce urmeaza sa facem. Nu avem timp sa calatorim pentru ca suntem la birou. Ba mai mult decat atat, nu avem timp sa ne construim o familie, pentru ca avem altceva de facut. Dupa ce construim familia, nu avem timp pentru ea. Totul e o fuga. Daca nu fugi, esti mancat de ceea ce se intampla in jurul tau. Si am devenit dependenti de acest drog.
Totul se transforma intr-o lupta. Lupta dintre tine si timp. Este mai mult decat un drog, este chiar un automatism. In momentul in care vrem sa refuzam ceva, il aruncam pe “nu am timp!” Fugim de responsabilitati si aducem in fata scuza ca suntem drogati. Suntem drogati de lipsa timpului. Un drog extrem de puternic pentru care exista un sigur remediu: TU.
De ce tu? pentru ca tu consumi acest drog si despre tine e vorba. Cand spunem timp, spunem NOI, spunem EU. Nu vorbim de ore, secunde si zile. Este vorba doar despre noi. Despre ceea ce ne dorim sa se intample si de modul in care dorim sa traim aceasta viata.
Multi oameni considera ca nu sunt “antrenati” pentru a duce o viata organizata. Si cand zic organizata, ma refer la viata aia pe care o doreste fiecare, care arata diferit pentru fiecare dintre noi. Nu la viata echilibrata. Nu cred in echilibru. Cred doar in traire autentica, conform cu valorile noastre.
Oamenii incep sa mearga la dezintoxicare, accesand diverse traininguri pe Time Management. Trainingul este precum o clinica. Iti confera cadrul in care sa pui in aplicare metodele si sa-ti exersezi modul de gandire, dar apoi ramai tu cu tine. Ramai tu cu valorile tale si cu convingerile tale. Si unii scapa de drog, si au mai mult timp pentru viata, au mai mult timp pentru o traire completa. Altii revin la clinica, si mai merg la un training pe Time Management.
Totul se intampla in capul nostru. 80% mental si 20% ceea ce facem concret, ca activitate fizica.
Ce droguri mai exista in viata ta?
Asteptarile sunt bune…
0
Stateam ieri in Herastrau si am sesizat o domnisoara care vorbea la telefon si era destul de suparata. I-am remarcat cateva replici: “M-ai pus sa vin pana aici si tu ce faci? Asa te porti cu mine? Trebuie sa stii sa te comporti cu mine!”
Apoi mi-am reamintit cat de fain este sa stii ceea ce simte partenerul si sa stii ca ceea ce face vine din feelingul sau. Ori, n-ai cum sa blamezi sentimentele cuiva. E ca si cum i-ai spune unui adolescent indragostit mult de o tipa: “te rog sa-ti iei gandul de la ea, nu e pentru tine.” N-ai cum sa-l opresti pe acel individ sa simta ceea ce simte. Asta se intampla foarte des si in relatii: partenerul nu stie ce simte celalalt partener. Este in regula sa ai anumite asteptari de la o relatie. Dar de cele mai multe ori, in cele mai multe cazuri, acele asteptari nu sunt construite pe o baza reala.
Partenerul care sa asteapta sa primeasca in fiecare zi cate un buchet imens de trandafiri, nu discuta sa vada daca cel cu care imparte patul chiar e dispus si-i face placere sa-i aduca acele flori dimineata. Isi formeaza asteptari de unul singur iar in momentul in care lucrurile nu se intampla asa cum si-a imaginat si dorit, intervine conflictul. “Tu nu ma iubesti, tu nu-mi iei flori niciodata, daca m-ai iubi ai intelege cat de important e pentru mine.” Tot felul de energii stupide se creeaza in jurul acelei relatii, care se preconiza a fi una frumoasa.
Exista ceva instrumente pe care le poti utiliza intr-o relatie pentru a te simti cat mai plin si pentru a nu exista conflicte de aceasta natura, doar ca ne-ar lua foarte mult timp sa intram in amanunte. Cel mai probabil voi face un webinar la un moment dat, unde iti voi impartasi cateva tehnici care sa te sprijine in relatia ta.
Pana atunci, lucrul cel mai simplu de facut, si cu un rezultat extraordinar de bun, este urmatorul: inainte de a-ti forma anumite asteptari de la partenerul tau, discuta cu el. Intreaba-l daca ar fi dispus sa-ti ia florile alea, intreaba daca ar fi dispus sa faceti sex de 5 ori pe zi, asa cum tu iti doresti. Nu te astepta ca el sa stie toate astea sau ca lui sa-i faca placere sa le faca. S-ar putea sa ajungi in stadiul in care face lucruri “doar de dragul relatiei” si fara a se simti confortabil. Si asta e doar o prelungire si o amanare a despartirii.
Iti doresc multa daruire in ceea ce faci si relatii sublime!
Abandoneaza-ti visele
0
M-am trezit cu o inspiratie divina sa scriu acest material. Ma aflam intr-un vis destul de ciudat in care nu-mi placea ce se intampla. Si stii ca in momentul in care visezi percepi visul ca fiind realitate. De fapt, cine din tine percepe acest lucru? Intrebare de reflectat asupra ei.
La un moment dat m-am trezit din acel vis si mi-am dat seama cat de tare si fascinant e sa te trezesti dintr-un vis. Cat de tare e sa ai acea sclipire in care sa iesi din el si sa vezi ce se intampla in continuare. Sa abandonezi acel perimetru si sa observi.
Este absolut minunat pentru ca te poti gandi raportat la visele pe care le ai. Multe persoane viseaza la anumite lucruri sau anumite circumstante pe care doresc sa le manifeste. Totul este ok. Si eu am planuri pentru lucrurile care vreau sa se intample.
Dar ce se intampla cand ramai in vis? Ce se intampla cand ramai cramponat de cum se vor intampla lucrurile? Ce se intampla cand nu mai traiesti suculent, pentru ca nu se indeplineste visul?
Intr-un moment din viata ta, un lucru magic se intampla. Si acel moment poate fi chiar acum. Realizezi ca orice vis pe care-l ai, orice scop, orice lucru de care tii cu dintii, E ABANDONABIL. Stii ca faci tot ceea ce tine de tine pentru a realiza acel vis, dar daca nu se intampla, sa-l poti lasa sa plece, linistit. E ca atunci cand un prieten drag pleca din viata ta. Indiferent daca moare, indiferent daca drumurile voastre devin paralele. Sa poti simti ca-i doresti tot binele acelui prieten, chiar daca drumurile voastre nu se mai intersecteaza.
Ajungi sa iubesti atat de mult viata incat le poti face cu mana anumitor vise. Iar la un moment dat poti face asta cu orice vis. La un moment dat ajungi sa simti ca tot ceea ce conteaza e sa te simti bine si ca nu conteaza ceea ce ai, ci ceea ce esti cu adevarat. Si cand ceea ce esti cu adevarat e atat de plin, si vibrezi cu tot ce este in jurul tau, realizezi ca de fapt nu abandonezi nimic, ci ca esti inclusiv acea abandonare si ca esti inclusiv cel care abandoneaza.
Multa inspiratie!
Fericire…iar fericire
0
A trecut ceva vreme de cand nu am mai stat si am reflectat la ceea ce am sa-ti povestesc in randurile urmatoare. In timp ce eram in trenul de Craiova, am fost bruiat de niste zgomte ciudate. Spun ciudate pentru ca era destul de mare liniste iar apoi atmosfera a fost perturbata. Asta se intampla la cateva minute dupa ce am urcat in tren. Trenul inca nu plecase din gara. Cand mi-am intors privirea, am vazut ca acele strigate proveneau de la o fetita cu handicap, cu o varsta de aproximativ 12 ani.
Am fost fascinat de tot ceea ce spunea. Mi-am lasat balta cartea pe care o citeam si am fost numai ochi si urechi la ea. Era foarte fericita. Un om de langa ea o intreaba: „De ce esti atat de bucuroasa?” Ea nu a raspuns si se facea ca nu exista acel stimul exterior, care tocmai ii adresase o intrebare. Am ramas de-a dreptul uimit de modul in care se comporta si de starea pe care o avea.
Am observat ca mai avea o sora, aproximativ de aceeasi varsta, cu aceleasi manifestari. Am zis: „wtf, sunt cei mai faini oameni pe care i-am intalnit in tren vreodata!” Am ramas frumos impresionat.
Dupa o vreme, am observat ca ceva se schimbase dramatic si brusc. Prima fetita era complet diferita fata de cum fusese in urma cu ceva minute. Atunci chiar am fost foarte bulversat pentru ca nu stiam ce se intampla. Ulterior, mi-am dat seama ca era vorba de o criza. Fetita avea o tulburare bipolara.
Mi s-a facut pielea de gaina si am continuat sa ma gandesc la importanta acestei intalniri, cu acesti doi oameni grozavi. E fascinant ceea ce se petrece. Te invit sa reflectezi si sa descopri tot ceea ce te inconjoara.
Recent Comments