Posts tagged cristi-neacsu.com
Viata la 108 ani fericiti
0
Am avut privilegiul sa gasesc povestea uimitoare a lui Alice Sommer Herz. Pe scurt, Alice este o asupravietuitoare a holocaustului, traieste frumos in fiecare zi, are un zambet debordant, canta 3 ore pe zi la pian.
Expresivitatea sa este una extraordinara si care transmite multa dragoste catre noi toti. N-ai cum sa ramai neatins de frumosul pe care-l exprima. Sunt cateva lucruri care m-au fascinat la aceasta minunata femeie. Spune in interviu ca doua lucruri a invatat in viata asta, lucruri care i-au fost de folos oriunde s-a aflat:
1. Recunostinta
2. Sa multumeasca pentru tot
Vorbea de faptul ca ar trebui sa le multumim lui Schubert, Beethoven, pentru frumusetea de nedescris pe care au creat-o. Ma intreb cati dintre noi facem asta. Cati dintre noi ne oprim pentru a multumi pentru lucrurile de care avem parte in prezent?
Fericirea este simpla si se intampla acum. Fericirea este starea noastra naturala, cum spune Catalin.
Te las in compania minunata a lui Alice.
Vezi intreaga povestea AICI
Cu drag,
Cristi Neacsu
“Dezvoltare personala” te incurca!
3
Am stat in dimineata asta sa dau clickuri peste clickuri pe Facebook, intrand pe diverse siteuri de dezvoltare personala, unele dintre ele aparute ca ciupercutele dupa ploaie. Fie ca majoritatea erau spamuri sau construite printr-un marketing bunicel, ceva defineste aceste siteuri, si anume superficialitatea si lipsa de consistenta. Vad tot mai multi teoreticieni care cad in capcana de a transmite mai departe ceea ce au facut oamenii faini ai dezvoltarii personale.
Este ok sa transmiti asta mai departe, dar pana la un punct. La un moment dat se vede ca nu esti tu acolo, se vede ca nu esti condeiul tau, se vede ca esti fad si lipsit de “coerenta interioara”. Si cand spun asta ma refer la experientele proprii, ma refer la acele cuvinte pe care le scoti, avand in spate lucrurile relevante ce s-au petrecut cu viata ta. Lucrurile care ti s-au intamplat tie, nu lui Tony Robbins sau Zig Ziglar.
E o perioada faina in care te hranesti si te tot hranesti, iar la un moment dat iti vine natural sa dai inapoi. Si incepi sa scrii si tu, incepi sa-ti deschizi si tu un blog, incepi sa tii un training sau sa scrii o carte. Doar ca de multe ori parca nu esti tu acolo. Parca nu curgi prin chestiile alea. Stiu cum sunt momentele alea, am trecut si eu prin ele si cred ca am putea sta la povestit vreme buna. Cu mare drag am sa fac asta la momentul potrivit.
Cred foarte mult in a da mai departe si in asistarea celorlalti oameni. Doar ca ce recomand este sa fie lucrurile sincronizate, sa fii acea persoana care poate sa ofere acele informatii, sa fii acea persoana care sa curga prin pasiunea ei pentru acel frumos.
Unii oameni au inteles putin diferit dezvoltarea personala. Ea nu este un pas pe care sa-l faci, nu este un lucru pe care sa-l castigi. Si dezvoltarea personala nu este despre a scrie si a povesti. Nu este despre a citi. Dezvoltarea personala este despre a face lumina, despre a-ti clarifica lucrurile din viata ta. Daca ramai si citesti, vei ramane un om sarac si cu un vocabular bogat. Daca experiementezi tot mai mult, vei fi un om bogat si plin de viata.
Despre experiementare este vorba in dezvoltarea personala.
Redesenarea Vietii
0
Avand oportunitatea sa ma aflu la un eveniment cu Cabral, m-am lasat inspirat de tot ceea ce ne-a povestit si vin cu un gand asemanator. Daca simti ca vorbim aceeasi limba apasa [play] si citeste in continuare.
Andre Rieu – Romeo and Juliet – A Time For Us
Vine un moment din viata ta, foarte frumos de altfel, in care nimic nu mai merge “conform planului”. Spun ca este foarte frumos pentru ca deblocheaza anumite laturi de-ale tale, laturi care n-ar fi avut cum sa fie dezvoltate. Este momentul in care iti dai seama ca nimic nu mai functioneaza, ca tot ceea ce credeai despre lume nu e tocmai asa, ca lucrurile nu se intampla si nu evolueaza.
Te astepti ca cineva sa vina cu o bagheta magica si sa-ti arate cum stau de fapt lucrurile si te astepti sa-ti explice ce poti face. Te astepti ca viata ta sa fie mai buna, sa ai mai multi prieteni in care sa ai incredere, te astepti sa intalnesti persoana potrivita cu care sa faci cea mai mare afacere a vietii tale, te astepti sa-ti zambeasca toata lumea la fiecare colt de strada si sa te aclame, sa te aplaude. Te astepti sa fii iubit de cat mai multi oameni, te astepti sa primesti zilnic pe Facebook sau pe Email mesaje care sa-ti confirme ca esti cu adevarat special.
Te astepti ca oamenii din jurul tau sa vada cat de special esti si cat de multa valoare aduci in jurul tau. Te astepti ca iubitul sau iubita ta sa te iubeasca neconditionat, te astepti sa te bucuri ca un copil. Astepti sa te bucuri de lucruri marunte, de la vremea mohorata de afara, pana la zambetul unui varstnic. Astepti ca viata ta sa fie plina de lucruri, sa ai atat de multe activitati incat sa vrei sa apelezi la mama time-managementului si sa-ti dai seama ca ea nu exista.
Si tot astepti…
Iti vine greu sa-ti iei viata in maini si sa spui STOP! Pentru ca nu stii ce sa faci cu ea si de unde sa incepi sa o zugravesti. Nu stii ce design i s-ar potrivi si nici nu ai un arhitect.
Vezi tu, lucrurile astea chiar se intampla, si tot mai multe persoane se afla in “dificultatea temporara” in care nu stiu cum sa-si aseze viata. Ei cred ca e vorba de o simpla curatenie, un simplu aspirator si un sters de praf, cand de fapt este nevoie de o intreaga redesenare. Redesenare care incepe fix cu acest moment, fix cand incerci sa misti scrollul de la mouse si sa-mi spui ca n-are sens ceea ce citesti.
Spune-me de unde vrei sa pornesti redesenarea!
Asteptarile sunt bune…
0
Stateam ieri in Herastrau si am sesizat o domnisoara care vorbea la telefon si era destul de suparata. I-am remarcat cateva replici: “M-ai pus sa vin pana aici si tu ce faci? Asa te porti cu mine? Trebuie sa stii sa te comporti cu mine!”
Apoi mi-am reamintit cat de fain este sa stii ceea ce simte partenerul si sa stii ca ceea ce face vine din feelingul sau. Ori, n-ai cum sa blamezi sentimentele cuiva. E ca si cum i-ai spune unui adolescent indragostit mult de o tipa: “te rog sa-ti iei gandul de la ea, nu e pentru tine.” N-ai cum sa-l opresti pe acel individ sa simta ceea ce simte. Asta se intampla foarte des si in relatii: partenerul nu stie ce simte celalalt partener. Este in regula sa ai anumite asteptari de la o relatie. Dar de cele mai multe ori, in cele mai multe cazuri, acele asteptari nu sunt construite pe o baza reala.
Partenerul care sa asteapta sa primeasca in fiecare zi cate un buchet imens de trandafiri, nu discuta sa vada daca cel cu care imparte patul chiar e dispus si-i face placere sa-i aduca acele flori dimineata. Isi formeaza asteptari de unul singur iar in momentul in care lucrurile nu se intampla asa cum si-a imaginat si dorit, intervine conflictul. “Tu nu ma iubesti, tu nu-mi iei flori niciodata, daca m-ai iubi ai intelege cat de important e pentru mine.” Tot felul de energii stupide se creeaza in jurul acelei relatii, care se preconiza a fi una frumoasa.
Exista ceva instrumente pe care le poti utiliza intr-o relatie pentru a te simti cat mai plin si pentru a nu exista conflicte de aceasta natura, doar ca ne-ar lua foarte mult timp sa intram in amanunte. Cel mai probabil voi face un webinar la un moment dat, unde iti voi impartasi cateva tehnici care sa te sprijine in relatia ta.
Pana atunci, lucrul cel mai simplu de facut, si cu un rezultat extraordinar de bun, este urmatorul: inainte de a-ti forma anumite asteptari de la partenerul tau, discuta cu el. Intreaba-l daca ar fi dispus sa-ti ia florile alea, intreaba daca ar fi dispus sa faceti sex de 5 ori pe zi, asa cum tu iti doresti. Nu te astepta ca el sa stie toate astea sau ca lui sa-i faca placere sa le faca. S-ar putea sa ajungi in stadiul in care face lucruri “doar de dragul relatiei” si fara a se simti confortabil. Si asta e doar o prelungire si o amanare a despartirii.
Iti doresc multa daruire in ceea ce faci si relatii sublime!
Abandoneaza-ti visele
0
M-am trezit cu o inspiratie divina sa scriu acest material. Ma aflam intr-un vis destul de ciudat in care nu-mi placea ce se intampla. Si stii ca in momentul in care visezi percepi visul ca fiind realitate. De fapt, cine din tine percepe acest lucru? Intrebare de reflectat asupra ei.
La un moment dat m-am trezit din acel vis si mi-am dat seama cat de tare si fascinant e sa te trezesti dintr-un vis. Cat de tare e sa ai acea sclipire in care sa iesi din el si sa vezi ce se intampla in continuare. Sa abandonezi acel perimetru si sa observi.
Este absolut minunat pentru ca te poti gandi raportat la visele pe care le ai. Multe persoane viseaza la anumite lucruri sau anumite circumstante pe care doresc sa le manifeste. Totul este ok. Si eu am planuri pentru lucrurile care vreau sa se intample.
Dar ce se intampla cand ramai in vis? Ce se intampla cand ramai cramponat de cum se vor intampla lucrurile? Ce se intampla cand nu mai traiesti suculent, pentru ca nu se indeplineste visul?
Intr-un moment din viata ta, un lucru magic se intampla. Si acel moment poate fi chiar acum. Realizezi ca orice vis pe care-l ai, orice scop, orice lucru de care tii cu dintii, E ABANDONABIL. Stii ca faci tot ceea ce tine de tine pentru a realiza acel vis, dar daca nu se intampla, sa-l poti lasa sa plece, linistit. E ca atunci cand un prieten drag pleca din viata ta. Indiferent daca moare, indiferent daca drumurile voastre devin paralele. Sa poti simti ca-i doresti tot binele acelui prieten, chiar daca drumurile voastre nu se mai intersecteaza.
Ajungi sa iubesti atat de mult viata incat le poti face cu mana anumitor vise. Iar la un moment dat poti face asta cu orice vis. La un moment dat ajungi sa simti ca tot ceea ce conteaza e sa te simti bine si ca nu conteaza ceea ce ai, ci ceea ce esti cu adevarat. Si cand ceea ce esti cu adevarat e atat de plin, si vibrezi cu tot ce este in jurul tau, realizezi ca de fapt nu abandonezi nimic, ci ca esti inclusiv acea abandonare si ca esti inclusiv cel care abandoneaza.
Multa inspiratie!
Recent Comments