1 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 1 Pin It Share 0 LinkedIn 0 1 Flares ×

A trecut ceva vreme de cand nu am mai stat si am reflectat la ceea ce am sa-ti povestesc in randurile urmatoare. In timp ce eram in trenul de Craiova, am fost bruiat de niste zgomte ciudate. Spun ciudate pentru ca era destul de mare liniste iar apoi atmosfera a fost perturbata. Asta se intampla la cateva minute dupa ce am urcat in tren. Trenul inca nu plecase din gara. Cand mi-am intors privirea, am vazut ca acele strigate proveneau de la o fetita cu handicap, cu o varsta de aproximativ 12 ani.

Am fost fascinat de tot ceea ce spunea. Mi-am lasat balta cartea pe care o citeam si am fost numai ochi si urechi la ea. Era foarte fericita. Un om de langa ea o intreaba: „De ce esti atat de bucuroasa?” Ea nu a raspuns si se facea ca nu exista acel stimul exterior, care tocmai ii adresase o intrebare. Am ramas de-a dreptul uimit de modul in care se comporta si de starea pe care o avea.

Am observat ca mai avea o sora, aproximativ de aceeasi varsta, cu aceleasi manifestari. Am zis: „wtf, sunt cei mai faini oameni pe care i-am intalnit in tren vreodata!” Am ramas frumos impresionat.

Dupa o vreme, am observat ca ceva se schimbase dramatic si brusc. Prima fetita era complet diferita fata de cum fusese in urma cu ceva minute. Atunci chiar am fost foarte bulversat pentru ca nu stiam ce se intampla. Ulterior, mi-am dat seama ca era vorba de o criza. Fetita avea o tulburare bipolara.

Mi s-a facut pielea de gaina si am continuat sa ma gandesc la importanta acestei intalniri, cu acesti doi oameni grozavi. E fascinant ceea ce se petrece. Te invit sa reflectezi si sa descopri tot ceea ce te inconjoara.