Am avut privilegiul sa gasesc povestea uimitoare a lui Alice Sommer Herz. Pe scurt, Alice este o asupravietuitoare a holocaustului, traieste frumos in fiecare zi, are un zambet debordant, canta 3 ore pe zi la pian.

Expresivitatea sa este una extraordinara si care transmite multa dragoste catre noi toti. N-ai cum sa ramai neatins de frumosul pe care-l exprima. Sunt cateva lucruri care m-au fascinat la aceasta minunata femeie. Spune in interviu ca doua lucruri a invatat in viata asta, lucruri care i-au fost de folos oriunde s-a aflat:

1. Recunostinta

2. Sa multumeasca pentru tot

Vorbea de faptul ca ar trebui sa le multumim lui Schubert, Beethoven, pentru frumusetea de nedescris pe care au creat-o. Ma intreb cati dintre noi facem asta. Cati dintre noi ne oprim pentru a multumi pentru lucrurile de care avem parte in prezent?

Fericirea este simpla si se intampla acum. Fericirea este starea noastra naturala, cum spune Catalin.

Te las in compania minunata a lui Alice.

Vezi intreaga povestea AICI

Cu drag,

Cristi Neacsu

Avem tendinta sa folosim deseori droguri, fara sa ne dam seama constient de lucrul asta. Folosim o gama foarte larga de droguri, dar la noi este altfel. Este mai nociv decat ne inchipuim, pentru ca drogurile noastre sunt legale, sunt la indemana noastra, sunt ale noastre. Nu sunt interzise nici de religie si nici de lege. Nici de mama, nici de tata. Nici macar de societate. Ele sunt agreate de catre toata lumea, dar totusi sunt nocive.

Primul dintre ele este destul de banal si foarte mult vehiculat in aceasta era a informatizarii. Drogul lipsei de timp. Nu avem timp pentru a face toate lucrurile pe care ni le dorim, nu avem timp sa petrecem cu cine dorim si cand dorim. Nu avem timp sa alergam si nu avem timp sa mancam sanatos. Nu avem timp sa ne plimbam, nu avem timp sa zambim pentru ca ne gandim la ceea ce urmeaza sa facem. Nu avem timp sa calatorim pentru ca suntem la birou. Ba mai mult decat atat, nu avem timp sa ne construim o familie, pentru ca avem altceva de facut. Dupa ce construim familia, nu avem timp pentru ea. Totul e o fuga. Daca nu fugi, esti mancat de ceea ce se intampla in jurul tau. Si am devenit dependenti de acest drog.

Totul se transforma intr-o lupta. Lupta dintre tine si timp. Este mai mult decat un drog, este chiar un automatism. In momentul in care vrem sa refuzam ceva, il aruncam pe “nu am timp!” Fugim de responsabilitati si aducem in fata scuza ca suntem drogati. Suntem drogati de lipsa timpului. Un drog extrem de puternic pentru care exista un sigur remediu: TU.

De ce tu? pentru ca tu consumi acest drog si despre tine e vorba. Cand spunem timp, spunem NOI, spunem EU. Nu vorbim de ore, secunde si zile. Este vorba doar despre noi. Despre ceea ce ne dorim sa se intample si de modul in care dorim sa traim aceasta viata.

Multi oameni considera ca nu sunt “antrenati” pentru a duce o viata organizata. Si cand zic organizata, ma refer la viata aia pe care o doreste fiecare, care arata diferit pentru fiecare dintre noi. Nu la viata echilibrata. Nu cred in echilibru. Cred doar in traire autentica, conform cu valorile noastre.

Oamenii incep sa mearga la dezintoxicare, accesand diverse traininguri pe Time Management. Trainingul este precum o clinica. Iti confera cadrul in care sa pui in aplicare metodele si sa-ti exersezi modul de gandire, dar apoi ramai tu cu tine. Ramai tu cu valorile tale si cu convingerile tale. Si unii scapa de drog, si au mai mult timp pentru viata, au mai mult timp pentru o traire completa. Altii revin la clinica, si mai merg la un training pe Time Management.

Totul se intampla in capul nostru. 80% mental si 20% ceea ce facem concret, ca activitate fizica.

Ce droguri mai exista in viata ta?

Daca pana acum am mers cu totii pe o linie care semana cu una transcedentala in ceea ce priveste persoana noastra, uite ca am ajuns la un nivel la care fenomentul asta se va produce tot mai stringent.

Majoritatea oamenilor cu care am discutat la final de 2011, isi doreau ca in 2012 sa aiba mai multa incredere in ei, sa fie mai entuziasti, mai organizati, sa aiba parte de mai multa dragoste, in doua cuvinte: sa se dezvolte personal.

Ei bine, anul 2012 este unul diferit. Este anul in care intervine redesenarea. Nu mai este ceea ce-a fost pana acum. Nu mai este vorba de dezvoltare si atat. Cand vorbim de dezvoltare personala despre ce vorbim de fapt? Ce dezvoltam? Anumite comportamente si atitudini. Care ne conduc catre ceva. Dar acel ceva de fiecare data este mai mic decat lumina adevarata, pentru ca ajungi in momente cheie ale vietii cand crezi ca esti guru in dezvoltare personala si esti “pe bune”, folosesti principii peste principii, dar viata ta e naspa. Viata ta nu mai e despre tine, ci e despre altii. Si vrei sa fie si despre tine, si despre altii.

De aceea, anul 2012 va aduce prin Cristi Neacsu un alt fel de dezvoltare personala. Voi facilita atat cat este de facilitat prin mine, descoperirea personala, nu dezvoltarea personala. Ma bucur ca un astfel de program l-am realizat deja in 2011 si astept cu mare bucurie sa demaram si altele in anul ce tocmai a venit.

Mult spor iti doresc!

Cristi Neacsu

Am stat in dimineata asta sa dau clickuri peste clickuri pe Facebook, intrand pe diverse siteuri de dezvoltare personala, unele dintre ele aparute ca ciupercutele dupa ploaie. Fie ca majoritatea erau spamuri sau construite printr-un marketing bunicel, ceva defineste aceste siteuri, si anume superficialitatea si lipsa de consistenta. Vad tot mai multi teoreticieni care cad in capcana de a transmite mai departe ceea ce au facut oamenii faini ai dezvoltarii personale.

Este ok sa transmiti asta mai departe, dar pana la un punct. La un moment dat se vede ca nu esti tu acolo, se vede ca nu esti condeiul tau, se vede ca esti fad si lipsit de “coerenta interioara”. Si cand spun asta ma refer la experientele proprii, ma refer la acele cuvinte pe care le scoti, avand in spate lucrurile relevante ce s-au petrecut cu viata ta. Lucrurile care ti s-au intamplat tie, nu lui Tony Robbins sau Zig Ziglar.

E o perioada faina in care te hranesti si te tot hranesti, iar la un moment dat iti vine natural sa dai inapoi. Si incepi sa scrii si tu, incepi sa-ti deschizi si tu un blog, incepi sa tii un training sau sa scrii o carte. Doar ca de multe ori parca nu esti tu acolo. Parca nu curgi prin chestiile alea. Stiu cum sunt momentele alea, am trecut si eu prin ele si cred ca am putea sta la povestit vreme buna. Cu mare drag am sa fac asta la momentul potrivit.

Cred foarte mult in a da mai departe si in asistarea celorlalti oameni. Doar ca ce recomand este sa fie lucrurile sincronizate, sa fii acea persoana care poate sa ofere acele informatii, sa fii acea persoana care sa curga prin pasiunea ei pentru acel frumos.

Unii oameni au inteles putin diferit dezvoltarea personala. Ea nu este un pas pe care sa-l faci, nu este un lucru pe care sa-l castigi. Si dezvoltarea personala nu este despre a scrie si a povesti. Nu este despre a citi. Dezvoltarea personala este despre a face lumina, despre a-ti clarifica lucrurile din viata ta. Daca ramai si citesti, vei ramane un om sarac si cu un vocabular bogat. Daca experiementezi tot mai mult, vei fi un om bogat si plin de viata.

Despre experiementare este vorba in dezvoltarea personala.

Stateam zilele trecute si vizionam un material care m-a captivat total: transplantul de organe in Romania. Poate parea un material banal, neinteresant, lipsit de o finaliate palpabila.

Era mediatizat faptul ca oamenii nu sunt obisnuiti sa doneze. In Romania exista o legislatie putin ciudata, conform careia este nevoie de acordul rudelor decedatului pentru a-i fi prelevate organele.

Pentru a evita reticenta rudelor persoanei in cauza se poate modifica legislatia, avand posibilitatea sa initiezi un act asemeni testamentului prin care organele tale sa fie donate dupa deces.

Este incredibil cum poti oferi o viata sau chiar mai multe printr-o simpla semnatura. Si nu ma intreb de ce nu facem asta. Sunt oameni carora le vine greu sa ofere o felie de paine sau 1 leu unui copil al strazii. Exista o perceptie eronata asupra donatiilor. Oamenii tind sa creada ca in momentul in care ofera ceva, raman ei fara.

Donarea organelor reprezinta un fapt mult prea real ce intareste ideea ca ceea ce oferi prinde viata si retraiesti odata cu acel om. Daca in momentul in care donezi 1 leu nu te vezi mai bogat, in momentul in  care esti in moarte cerebrala si-ti donezi organele, cu siguranta incepi sa traiesti. Si nu sunt povesti. Traiesti cu adevarat. Inima ta bate intr-un alt corp care este viu datorita tie.

Mi-ar placea sa vad mai multe initiative civile in directia asta si sa ne deschidem putin care informare. Atata timp cat intelegem ceea ce se petrece in jurul nostru, toate lucrurile incep sa curga intr-o directie frumoasa.

Inspiratie profunda!

In dimineata asta am mai primit impulsuri, ba de la prieteni, ba de la coregrafii impecabile transpuse pe ecran, ba de la ceea ce vezi cand deschizi geamul in fiecare dimineata, sa facilitez anumite treceri ale oamenilor de la o stare la alta.

Un clip inspirant a fost urmatorul: http://www.fiftypeopleonequestion.com/films/1-new-orleans-la

Te invit sa-l vezi. Oamenii erau intrebati ce-si doresc sa se intample inainte cand ziua ia sfarsit. Mi-au ramas intiparite cateva raspunsui: “Sa-mi indeplinesc cele 2 mari visuri”, “sa fiu fericit”. Am resimtit inca o data faptul ca cei mai multi oameni cred ca e nevoie de ceva ca viata lor sa ia o intorsatura colosala si sa se bucure de tot ceea ce intalnesc. Si mai cred ca este nevoie si de timp, munca, sacrificii, pentru a ajunge sa te bucuri de viata.

Si cand zic sa te bucuri de viata nu ma refer la momentul in care ai strans 1 milion de euro si esti gata sa pleci in vacanta intr-o tara exotica. Ma refer la momentele alea mici, cand stai noaptea si lucrezi pentru pasiunea ta, cand te trezesti dimineata devreme pentru ca stii ca ai ceva de finalizat pentru visul tau, ma refer la momentele cand iei un copil al strazii de mana si incepi sa dansezi cu el, la momentele cand privesti cerul si incepi sa zambesti.

Zambesti si doar atat. Zambesti pentru ca te bucuri de tot ceea ce se petrece in jur. Nu e nevoie ca un bancomat sa aterizeze impreuna cu persoana iubita in curtea casei tale sau in living. Totul se intampla acum. Daca stai putin si o iei chiar pe calea logicii, viata noastra este alcatuita din clipe si clipe. La nivelul cel mai mic. Viata e alcatuita si din ani. Gandeste-te daca esti fericit 40 de ani. Si poate resimti doar 1% din fericirea acelui an. In schimb, clipele sunt o multime, clipele sunt chiar acum cand citesti aceasta pledoarie.

Totusi, oamenii din clip isi puneau fericirea la final de zi. Am intalnit oameni care la sfarsitul vietii voiau sa fie fericiti. Si din pacate nu merge asa. Nu merge sa duci fericirea cu zaharelul. Fericirea se intampla si atat…

CAND?

Acum. Si poate cel mai mare secret sau cel mai mare lucru pe care oamenii nu-l cunosc e ca daca vrei sa simti plenitudinea si implinirea vietii, e musai sa o faci ACUM. Daca fericirea ta sta in ora 12, sau in ziua de maine, e o fericire pierduta. Ea nu va veni.

Si am stat sa ma analizez pe mine perioada asta. Am un program incarcat de seara pana seara. Dorm foarte putin, poate nu mai am atat de mult timp pentru lucrurile care-mi faceau placere in trecut (pentru ca am gasit altele si mai frumoase), dar asta nu ma impiedica sa ma bucur de ficare clipa. Pentru ca altfel n-as reusi. N-am cum sa-mi pun fericirea intr-o clipa viitoare, clipa care nu-mi e garantata de nimeni. Nici macar de ea.

Ne vedem cu drag la urmatorul articol.

Avand oportunitatea sa ma aflu la un eveniment cu Cabral, m-am lasat inspirat de tot ceea ce ne-a povestit si vin cu un gand asemanator. Daca simti ca vorbim aceeasi limba apasa [play] si citeste  in continuare.

Andre Rieu – Romeo and Juliet – A Time For Us

Vine un moment din viata ta, foarte frumos de altfel, in care nimic nu mai merge “conform planului”. Spun ca este foarte frumos pentru ca deblocheaza anumite laturi de-ale tale, laturi care n-ar fi avut cum sa fie dezvoltate. Este momentul in care iti dai seama ca nimic nu mai functioneaza, ca tot ceea ce credeai despre lume nu e tocmai asa, ca lucrurile nu se intampla si nu evolueaza.

Te astepti ca cineva sa vina cu o bagheta magica si sa-ti arate cum stau de fapt lucrurile si te astepti sa-ti explice ce poti face. Te astepti ca viata ta sa fie mai buna, sa ai mai multi prieteni in care sa ai incredere, te astepti sa intalnesti persoana potrivita cu care sa faci cea mai mare afacere a vietii tale, te astepti sa-ti zambeasca toata lumea la fiecare colt de strada si sa te aclame, sa te aplaude. Te astepti sa fii iubit de cat mai multi oameni, te astepti sa primesti zilnic pe Facebook sau pe Email mesaje care sa-ti confirme ca esti cu adevarat special.

Te astepti ca oamenii din jurul tau sa vada cat de special esti si cat de multa valoare aduci in jurul tau. Te astepti ca iubitul sau iubita ta sa te iubeasca neconditionat, te astepti sa te bucuri ca un copil. Astepti sa te bucuri de lucruri marunte, de la vremea mohorata de afara, pana la zambetul unui varstnic. Astepti ca viata ta sa fie plina de lucruri, sa ai atat de multe activitati incat sa vrei sa apelezi la mama time-managementului si sa-ti dai seama ca ea nu exista.

    Si tot astepti…

    Iti vine greu sa-ti iei viata in maini si sa spui STOP! Pentru ca nu stii ce sa faci cu ea si de unde sa incepi sa o zugravesti. Nu stii ce design i s-ar potrivi si nici nu ai un arhitect.

    Vezi tu, lucrurile astea chiar se intampla, si tot mai multe persoane se afla in “dificultatea temporara” in care nu stiu cum sa-si aseze viata. Ei cred ca e vorba de o simpla curatenie, un simplu aspirator si un sters de praf, cand de fapt este nevoie de o intreaga redesenare. Redesenare care incepe fix cu acest moment, fix cand incerci sa misti scrollul de la mouse si sa-mi spui ca n-are sens ceea ce citesti.

    Spune-me de unde vrei sa pornesti redesenarea!

Auzim tot mai des indrumari din toate mediile cu care interactionam, cum ca este indicat sa facem ceva si sa nu mai analizam foarte mult. Perioada de dinainte de actiune sa nu ocupe undeva la 2/3 din ceea ce facem propriu zis. Si exista un sambure mare de adevar la mijloc.

In momentul in care doresti sa te apuci de un lucru apar doua mari variante. In functie de starea ta de spirit, una dintre ele se manifesta mai pregnant. Cele doua variante:

1) Fac, pentru ca nimic rau nu se poate intampla.
2) Nu fac, pentru ca s-ar putea sa nu mearga x, y, z si sa o dau in bara.

Cand vorbesc despre lucrurile pe care mi-as dori sa le fac, sunt lucrurile alea care vin din motivatie, care vin din acel ceva ce ma impinge. Citim carti motivationale, mergem la seminarii de dezvoltare personala, vizionam filme tematice, investim in programe de dezvoltare personala si cresterea calitatii vietii, iar uneori ceva se pierde pe drum. Si ajungi sa treci prin toate aceste lucruri fara a observa modificari vizibile in viata ta.

In proportie de 85% acele rezultate nu se observa dintr-un simplu motiv: nu faci, nu gandesti dintr-o noua perspectiva. Si pentru a face ai nevoie de tractiune care vine de undeva. De unde?

Discutam zilele trecute cu un prieten foarte bun care tocmai daduse examen pentru a-si lua o certificare destul de importanta, dar care se obtine destul de dificil, care necesita multa munca, daruire. Ei bine, el nu luase acest examen, ce-i drept la un punctaj destul de apropiat de cel ce insemna promovarea. Mi-a zis ca e foarte mandru de el ca a dat acest examen chiar daca nu l-a luat.

Si uite care a fost explicatia lui: desi a invatat peste 6 luni pentru certificare, desi a facut tot ceea ce i-a stat in putinta sa faca, nu este o tragedie si nu este suparat. Stia ca a dat tot ce a putut pentru a iesi treaba bine. Mi-a zis ca lucrul de care e cel mai mandru, si pe care-l apreciaza cel mai mult, este faptul ca a dat acest examen, este faptul ca s-a incadrat in categoria lui A FACE. Daca nu facea, nu avea de unde sa stie daca e pregatit pentru acest examen sau nu. Daca nu facea, nu primea feedback.

Indiferent cat de multe lucruri „ai invata” sau ai asculta, ia o pauza si vezi daca esti Doer-ul din viata ta.

Stateam ieri in Herastrau si am sesizat o domnisoara care vorbea la telefon si era destul de suparata. I-am remarcat cateva replici: “M-ai pus sa vin pana aici si tu ce faci? Asa te porti cu mine? Trebuie sa stii sa te comporti cu mine!”

Apoi mi-am reamintit cat de fain este sa stii ceea ce simte partenerul si sa stii ca ceea ce face vine din feelingul sau. Ori, n-ai cum sa blamezi sentimentele cuiva. E ca si cum i-ai spune unui adolescent indragostit mult de o tipa: “te rog sa-ti iei gandul de la ea, nu e pentru tine.” N-ai cum sa-l opresti pe acel individ sa simta ceea ce simte. Asta se intampla foarte des si in relatii: partenerul nu stie ce simte celalalt partener. Este in regula sa ai anumite asteptari de la o relatie. Dar de cele mai multe ori, in cele mai multe cazuri, acele asteptari nu sunt construite pe o baza reala.

Partenerul care sa asteapta sa primeasca in fiecare zi cate un buchet imens de trandafiri, nu discuta sa vada daca cel cu care imparte patul chiar e dispus si-i face placere sa-i aduca acele flori dimineata. Isi formeaza asteptari de unul singur iar in momentul in care lucrurile nu se intampla asa cum si-a imaginat si dorit, intervine conflictul. “Tu nu ma iubesti, tu nu-mi iei flori niciodata, daca m-ai iubi ai intelege cat de important e pentru mine.” Tot felul de energii stupide se creeaza in jurul acelei relatii, care se preconiza a fi una frumoasa.

Exista ceva instrumente pe care le poti utiliza intr-o relatie pentru a te simti cat mai plin si pentru a nu exista conflicte de aceasta natura, doar ca ne-ar lua foarte mult timp sa intram in amanunte. Cel mai probabil voi face un webinar la un moment dat, unde iti voi impartasi cateva tehnici care sa te sprijine in relatia ta.

Pana atunci, lucrul cel mai simplu de facut, si cu un rezultat extraordinar de bun, este urmatorul: inainte de a-ti forma anumite asteptari de la partenerul tau, discuta cu el. Intreaba-l daca ar fi dispus sa-ti ia florile alea, intreaba daca ar fi dispus sa faceti sex de 5 ori pe zi, asa cum tu iti doresti. Nu te astepta ca el sa stie toate astea sau ca lui sa-i faca placere sa le faca. S-ar putea sa ajungi in stadiul in care face lucruri “doar de dragul relatiei” si fara a se simti confortabil. Si asta e doar o prelungire si o amanare a despartirii.

    Iti doresc multa daruire in ceea ce faci si relatii sublime!

M-am trezit cu o inspiratie divina sa scriu acest material. Ma aflam intr-un vis destul de ciudat in care nu-mi placea ce se intampla. Si stii ca in momentul in care visezi percepi visul ca fiind realitate. De fapt, cine din tine percepe acest lucru? Intrebare de reflectat asupra ei.

La un moment dat m-am trezit din acel vis si mi-am dat seama cat de tare si fascinant e sa te trezesti dintr-un vis. Cat de tare e sa ai acea sclipire in care sa iesi din el si sa vezi ce se intampla in continuare. Sa abandonezi acel perimetru si sa observi.

Este absolut minunat pentru ca te poti gandi raportat la visele pe care le ai. Multe persoane viseaza la anumite lucruri sau anumite circumstante pe care doresc sa le manifeste. Totul este ok. Si eu am planuri pentru lucrurile care vreau sa se intample.

Dar ce se intampla cand ramai in vis? Ce se intampla cand ramai cramponat de cum se vor intampla lucrurile? Ce se intampla cand nu mai traiesti suculent, pentru ca nu se indeplineste visul?

Intr-un moment din viata ta, un lucru magic se intampla. Si acel moment poate fi chiar acum. Realizezi ca orice vis pe care-l ai, orice scop, orice lucru de care tii cu dintii, E ABANDONABIL. Stii ca faci tot ceea ce tine de tine pentru a realiza acel vis, dar daca nu se intampla, sa-l poti lasa sa plece, linistit. E ca atunci cand un prieten drag pleca din viata ta. Indiferent daca moare, indiferent daca drumurile voastre devin paralele. Sa poti simti ca-i doresti tot binele acelui prieten, chiar daca drumurile voastre nu se mai intersecteaza.

Ajungi sa iubesti atat de mult viata incat le poti face cu mana anumitor vise. Iar la un moment dat poti face asta cu orice vis. La un moment dat ajungi sa simti ca tot ceea ce conteaza e sa te simti bine si ca nu conteaza ceea ce ai, ci ceea ce esti cu adevarat. Si cand ceea ce esti cu adevarat e atat de plin, si vibrezi cu tot ce este in jurul tau, realizezi ca de fapt nu abandonezi nimic, ci ca esti inclusiv acea abandonare si ca esti inclusiv cel care abandoneaza.

Multa inspiratie!