Eram ieri in metrou, mare aglomeratie, oamenii se impingeau si incercau sa-si faca loc printre multime. Eram impreuna cu o persoana draga careia ii spun la un moment dat ca ma enerveaza foarte tare oamenii care stau in usa la metrou, desi nu coboara la prima statie. Ma enerveaza pentru ca daca vreau sa cobor ei sunt in fata mea si nu am loc. Plus ca nu suport caldura si daca ma tin si mai mult pe loc, mi se face tot mai cald.

    Apoi mi-am dat seama de un lucru ciudat: si eu fac acelasi lucru. Daca urc in metrou, nu ma duc sa ma pun pe scaun sau sa ma tin de barele de metal, ci stau tot in dreptul usii, chiar daca nu cobor la urmatoarea statie. Asta este un exemplu bun de aspect pe care-l ai introdus in viata ta si care te deranjeaza.

    Probabil ai auzit de multe ori: “ceea ce te deranjeaza la ceilalti, este de fapt un defect de-al tau.” Este destul de bagatelizata expresia si iti vine greu sa crezi in ea. Asa am fost si eu o vreme. Nu o intelegeam, prin urmare credeam ca este falsa.

    Apoi incep o discutie cu fata cu care eram si-mi spune ca parintii ei ar fi dezamagiti daca ea ar incepe sa fumeze. Imi spune ca parintii ei sunt fumatori. Apoi m-am gandit imediat la parintii mei. Ai mei nu fumeaza, iar cu mult timp inainte sa ajung la facultate, mama imi spunea ca daca vreau sa fumez sa fac asta, sa incerc sa vad cum e. Mi-a zis ca nu am de ce sa ma feresc si sa-i ascund asta. O abordare putin neconventionala in zilele noastre.

    Ce concluzii tragem de aici? In afara faptului ca am cei mai tari parinti, lucrurile sunt simple atunci cand le experimentezi, atunci cand intri in contact cu ele. N-are sens sa preiei o fraza, indiferent cat de pompoasa ar fi, doar pentru faptul ca este virala sau ca multi oameni faini o folosesc. Aleg sa vorbesc tot timpul din experienta, sa vorbesc avand la baza ceea ce am facut eu si ceea ce am testat direct.

    Am discutii cu diverse persoane care vorbesc despre leadership si despre cum sa fii un lider mai bun, dar ei n-au avut niciodata o echipa. Am discutii cu oameni care vorbesc despre succes, dar ei nu se simt de succes. In momentul cand vorbesti despre lucruri pe care nu le-ai facut in viata ta, nu esti credibil, nu esti valid. Crezi in acele lucruri doar la nivel cognitiv, si atat. Asta inseamna sa preiei idei si de fapt sa ai idee imprumutate.

Ieri a fost The Ultimate Success Summit si este important pentru tine sa auzi cat de cat ce s-a intamplat acolo pentru ca este cu adevarat spectaculos. Au fost prezenti in jur de 3000 de oameni, iar invitati au fost Sir Richard Branson si Robin Sharma. A fost exprienta unica in Romania pentru ca este un adevarat privilegiu sa stai la 8m de acesti oameni. Si nu doar pentru ca sunt nume mari, ci pentru ca ei sunt mari. Iar cei doi invitati s-au aflat pentru prima data in Romania.

Evenimentul a fost deschis de Robin Sharma care are cu adevarat o energie extrem de congruenta si transmite emotie. Vorbea cu mare bucurie despre Bucuresti si despre tara noastra. Cei doi invitati au cateva lucruri foarte puternice in comun, lucruri care au reiesit din experienta de ieri:

• Ambii fac ceea ce fac cu mare pasiune.
• Transmit o energie pozitiva mare
• Cuvintele lor vibreaza atunci cand sunt auzite de catre tine, iar starea ta este de profunda aprieciere pentru ca-i auzi
• Vorbesc din experienta concreta
• Sunt modesti
• Sunt carismatici
• Sunt prezenti

Probabil ca lista ar mai continua. Robin Sharma foloseste extrem de multe metafore, dar slefuite la milimetru. Sunt cateva lucruri in care cred foarte mult, iar intalnirea cu Robin a facut sa sedimenteze si mai mult acele lucruri in mine. A vorbit mult despre leadership, despre echipe, despre tine si despre tehnici. Leadershipul nu este despre un titlu sau o pozitie. A oferit cateva exemple valide, de oameni care sunt lideri in ceea ce fac, desi instinctual te-ai gandi ca nu sunt. Leadershipul este despre pasiune, pentru ca atunci cand ai pasiune pentru acel lucru, tu devii hipnotizant pentru ceilalti, iar inspiratia, influenta se produc aproape inevitabil.

O intrebare puternica pe care ne-o recomanda Robin si cu care am rezonat: „Cum pot deveni Picasso in ceea ce fac?” Ne-a mai oferit exemple despre cum oamenii care sunt lideri si care au succes in domeniile lor, nu sunt impinsi de factorul financiar sau de megalomania „de a avea succes” ci de pasiune. Stima, faima, puterea financiara, sunt doar efecte a permiterii pasiunii sa se manifese.

Un fenomen care m-a tulburat destul de mult si care m-a facut sa ma gandesc serios la perioada mea actuala a fost expresia „busy being busy”, adica esti ocupat fiind ocupat. Nu stiu daca tu ai simtit pana acum ca faci anumite lucruri si parca nu se produc cine stie ce rezultate, sau sunt foarte multe activitati in care esti angrenat si nu ai un focus special. Iti recomand sa stai putin si sa te gandesti la aspectul asta.

A urmat interviul cu Sir Branson, care a fost intervievat de Robin. Branson este foarte modest si foarte simplu. A intrat in sala cu un zambet larg si multa energie. Am vazut la el o simplitate foarte mare, mai ales cand si-a aruncat sacoul pe jos si l-a lasat acolo. Intrebarile lui Robin scoteau ceva frumos din el. Acesta a fost intrebate despre succes, despre cum putem inova, despre Virigin si multe alte intrebari.

S-au luat doar 6 intrebari din sala pentru Branson iar o intrebare la care m-am oprit, a fost urmatoarea: „In ce industrie ai investi, exceptand tehnologia?” Richard a spus ca nu industia e importanta, ci pasiunea. Daca e pasiunea ta acel lucru, mergi si fa-o, indiferent de industrie! Daca tu creezi ceva mai bun decat ceea ce este pe piata, fa-o! Daca tu aduci un impact pozitiv mai mare prin ceea ce vrei sa faci, fa-o! Fa-o precum o arta!

Asta m-a facut sa observ si mai mult cum oamenii cauta modele predefinite si solutii magice: „Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit?, Care este cea mai profitabila industrie in care ai investi?”, etc. Este fascinant cum un miliardar in dolari poate vorbi cu atat de mare simplitate si lejeritate despre afaceri, viata, succes si pasiune. E un om fericit si-l apreciez enorm pentru tot ceea ce face si pentru tot impactul pe care-l aduce. Aceleasi aprecieri le am si pentru Robin Sharma, care este unul dintre cei mai importanti experti din luma in leadership.

Lasa-mi gandurile tale mai jos despre ceea ce ti-a placut in articolul astazi. Salutari!

Din ce in ce mai mult luam parte la o agitatie tot mai mare. E un lucru bun sau nu? Parerile sunt impartite. Iar asta se intampla pentru ca totul este contextual si experientele sunt personale. Vorbeam ieri cu o prietena si-mi spunea ca agitatia este atat de mare in jurul si in viata ei, incat nu se mai poate concentra deloc pe ceea ce-si doreste, pe ceea ce numim “obiective”. E vorba de o desincronizare intre ceea ce crezi ca-ti doresti, ceea ce-ti doresti si ceea ce faci de fapt. Discutia noastra a culminat si am mers mai in profunzime, discutand despre unul dintre obiectivele sale. Acesta era sa urmeze un Master aici, la noi. Discutand vreme de 20 de minute, a ajuns la concluzia ca indeplinirea acestui obiectiv de catre ea, nu-i aduce niciun strop de satisfactie.

Oare de ce? De cateva luni se tot gandea la asta si chiar credea cu tarie ca vrea acest lucru. Ipotezele pentru care acel obiectiv nu a mai fost unul valid pentru ea, inainte sa-l fi indeplinit, pot fi mai multe. Dar lucrul care a reiesit din discutia noastra a fost ca obiectivul nu era o prioritate pentru urmatoarele 6 luni si viata ei nu se interconecta cu acel obiecitv.

Cand vorbim de obiective e necesar sa facem o evaluare personala a lucrurilor pe care le-am facut pana acum si destul de multa reflectie. Iti las mai jos cateva intrebari care sa te asiste in directia asta:

• Cate lucruri mi-am propus sa le fac in viata asta pana acum, si cate mi-au iesit asa cum am planuit?

• Cat de mare atentie acord vietii mele? ( timp de reflectat, armonizare interioara)

• Care este cea mai mare bucurie pe care am obtinut-o in urma unui obiectiv setat de catre mine?

    Vorbeam la inceputul anului despre redesenare. Despre asta este vorba, nu despre o foaie, un pix, si multe ganduri.

    Pe tine cat de tare te doare sa realizezi anumite obiective? Care este gradul in care ti-ai indeplinit pana acum o parte din ele? Sa-ti mai zic un lucru: vreme de peste 7 ani am gandit ca vreau sa fiu cineva, vreau sa devin cineva. Eram ferm convins ca se va indeplini si ca asta este ceea ce-mi doresc. Ei bine, n-a fost asa. Nu eram eu acolo 100% energie si suflet. E greu cand iti dai seama ca planurile pe care ti le-ai facut nu dau roade, sau mai urat, dau roade si iti dai seama ca satisfactia resimtita nu este pe masura.

    Chiar nimic nu este imposibil si nimic nu este intamplator. Te las cu un clip care m-a inspirat foarte mult!

   Reflectie, armonizare si calibrare!

Stiu ca majoritatea oamenilor vorbesc despre obiective si despre strategii de indeplinire a lor. Si eu m-am aflat in aceeasi zona, in care imi scriam obiectivele pe care credeam ca vreau sa le realizez. Faceam un plan amanuntit cu termene si cand sa se intample fiecare lucru. Rezultatele intarziau sa apara.

Am lucrat cu unii dintre cei mai buni oameni din Romania pe stabilire de scopuri si cu oameni din afara. Stiam CUM-ul. Altceva-mi lipsea. Am invatat cateva lucruri extrem de importante din business. Acolo lucrurile stau aproape la fel ca in viata personala. Sunt aproape identice.

Principalul motiv pentru care oamenii nu obtin rezultate este ca nu stiu ce vor. Nu stiu ce este in concordanta cu ei si cu cine sunt ei. Poate parea o filosofie goala dar capata un pragmatism foarte mare in momentul in care esti pus efectiv in fata acestor fapte. Stii ca esti capabil sa faci foarte multe, esti prins intr-o multime de activitati, dar nu stii ce vrei de fapt.

Si aici nu prea isi mai au rostul strategiile de stabilire a scopurilor, ci e nevoie sa mergi mai mult decat atat. Iti pot arata cum sa-ti stabilesti obiectivele si daca ai cateva obiective in cap iti garantez ca modalitatile pe care ti le arat functioneaza in proportie de 97%. Dar hiba nu este aici. Cum spuneam si mai devreme, nu strategiile reprezinta provocarea.

Lucrul asta il intampini mai ales cu clienti care nu stiu ce vor. Iti descriu cat de cat care este problema lor, dar nu este nici pe departe lucrul de care ei au nevoie. Si aici intervine expertiza ta, de a disemina tot mai adanc si de a face conexiuni intre ceea ce-ti spune clientul si ceea ce-i poti oferi tu. De multe ori se intampla ca acel client chiar sa nu aiba nevoie de tine si sa fie cazul sa mearga in alta parte. Unii ii spun lucrul asta, altii continua pe drumul asta pentru a nu-l pierde. E vorba de bani la mijloc.

Sunt putini cei care-ti pot facilita un proces prin care sa-ti dai seama care sunt lucrurile de care ai nevoie si pe care doresti sa le faci. In ultimele 2 luni m-am concentrat foarte mult pe partea asta, iar acum ma aflu in proces de a testa o noua modalitate de a face lucrurile. Intai am testat pe mine si a mers. Acum sunt in proces cu cateva persoane. La momentul potrivit vei afla toate detaliile despre ceea ce pregatesc.

Cu drag,

Cristi Neacsu

Am avut privilegiul sa gasesc povestea uimitoare a lui Alice Sommer Herz. Pe scurt, Alice este o asupravietuitoare a holocaustului, traieste frumos in fiecare zi, are un zambet debordant, canta 3 ore pe zi la pian.

Expresivitatea sa este una extraordinara si care transmite multa dragoste catre noi toti. N-ai cum sa ramai neatins de frumosul pe care-l exprima. Sunt cateva lucruri care m-au fascinat la aceasta minunata femeie. Spune in interviu ca doua lucruri a invatat in viata asta, lucruri care i-au fost de folos oriunde s-a aflat:

1. Recunostinta

2. Sa multumeasca pentru tot

Vorbea de faptul ca ar trebui sa le multumim lui Schubert, Beethoven, pentru frumusetea de nedescris pe care au creat-o. Ma intreb cati dintre noi facem asta. Cati dintre noi ne oprim pentru a multumi pentru lucrurile de care avem parte in prezent?

Fericirea este simpla si se intampla acum. Fericirea este starea noastra naturala, cum spune Catalin.

Te las in compania minunata a lui Alice.

Vezi intreaga povestea AICI

Cu drag,

Cristi Neacsu

Avem tendinta sa folosim deseori droguri, fara sa ne dam seama constient de lucrul asta. Folosim o gama foarte larga de droguri, dar la noi este altfel. Este mai nociv decat ne inchipuim, pentru ca drogurile noastre sunt legale, sunt la indemana noastra, sunt ale noastre. Nu sunt interzise nici de religie si nici de lege. Nici de mama, nici de tata. Nici macar de societate. Ele sunt agreate de catre toata lumea, dar totusi sunt nocive.

Primul dintre ele este destul de banal si foarte mult vehiculat in aceasta era a informatizarii. Drogul lipsei de timp. Nu avem timp pentru a face toate lucrurile pe care ni le dorim, nu avem timp sa petrecem cu cine dorim si cand dorim. Nu avem timp sa alergam si nu avem timp sa mancam sanatos. Nu avem timp sa ne plimbam, nu avem timp sa zambim pentru ca ne gandim la ceea ce urmeaza sa facem. Nu avem timp sa calatorim pentru ca suntem la birou. Ba mai mult decat atat, nu avem timp sa ne construim o familie, pentru ca avem altceva de facut. Dupa ce construim familia, nu avem timp pentru ea. Totul e o fuga. Daca nu fugi, esti mancat de ceea ce se intampla in jurul tau. Si am devenit dependenti de acest drog.

Totul se transforma intr-o lupta. Lupta dintre tine si timp. Este mai mult decat un drog, este chiar un automatism. In momentul in care vrem sa refuzam ceva, il aruncam pe “nu am timp!” Fugim de responsabilitati si aducem in fata scuza ca suntem drogati. Suntem drogati de lipsa timpului. Un drog extrem de puternic pentru care exista un sigur remediu: TU.

De ce tu? pentru ca tu consumi acest drog si despre tine e vorba. Cand spunem timp, spunem NOI, spunem EU. Nu vorbim de ore, secunde si zile. Este vorba doar despre noi. Despre ceea ce ne dorim sa se intample si de modul in care dorim sa traim aceasta viata.

Multi oameni considera ca nu sunt “antrenati” pentru a duce o viata organizata. Si cand zic organizata, ma refer la viata aia pe care o doreste fiecare, care arata diferit pentru fiecare dintre noi. Nu la viata echilibrata. Nu cred in echilibru. Cred doar in traire autentica, conform cu valorile noastre.

Oamenii incep sa mearga la dezintoxicare, accesand diverse traininguri pe Time Management. Trainingul este precum o clinica. Iti confera cadrul in care sa pui in aplicare metodele si sa-ti exersezi modul de gandire, dar apoi ramai tu cu tine. Ramai tu cu valorile tale si cu convingerile tale. Si unii scapa de drog, si au mai mult timp pentru viata, au mai mult timp pentru o traire completa. Altii revin la clinica, si mai merg la un training pe Time Management.

Totul se intampla in capul nostru. 80% mental si 20% ceea ce facem concret, ca activitate fizica.

Ce droguri mai exista in viata ta?

Daca pana acum am mers cu totii pe o linie care semana cu una transcedentala in ceea ce priveste persoana noastra, uite ca am ajuns la un nivel la care fenomentul asta se va produce tot mai stringent.

Majoritatea oamenilor cu care am discutat la final de 2011, isi doreau ca in 2012 sa aiba mai multa incredere in ei, sa fie mai entuziasti, mai organizati, sa aiba parte de mai multa dragoste, in doua cuvinte: sa se dezvolte personal.

Ei bine, anul 2012 este unul diferit. Este anul in care intervine redesenarea. Nu mai este ceea ce-a fost pana acum. Nu mai este vorba de dezvoltare si atat. Cand vorbim de dezvoltare personala despre ce vorbim de fapt? Ce dezvoltam? Anumite comportamente si atitudini. Care ne conduc catre ceva. Dar acel ceva de fiecare data este mai mic decat lumina adevarata, pentru ca ajungi in momente cheie ale vietii cand crezi ca esti guru in dezvoltare personala si esti “pe bune”, folosesti principii peste principii, dar viata ta e naspa. Viata ta nu mai e despre tine, ci e despre altii. Si vrei sa fie si despre tine, si despre altii.

De aceea, anul 2012 va aduce prin Cristi Neacsu un alt fel de dezvoltare personala. Voi facilita atat cat este de facilitat prin mine, descoperirea personala, nu dezvoltarea personala. Ma bucur ca un astfel de program l-am realizat deja in 2011 si astept cu mare bucurie sa demaram si altele in anul ce tocmai a venit.

Mult spor iti doresc!

Cristi Neacsu

Am stat in dimineata asta sa dau clickuri peste clickuri pe Facebook, intrand pe diverse siteuri de dezvoltare personala, unele dintre ele aparute ca ciupercutele dupa ploaie. Fie ca majoritatea erau spamuri sau construite printr-un marketing bunicel, ceva defineste aceste siteuri, si anume superficialitatea si lipsa de consistenta. Vad tot mai multi teoreticieni care cad in capcana de a transmite mai departe ceea ce au facut oamenii faini ai dezvoltarii personale.

Este ok sa transmiti asta mai departe, dar pana la un punct. La un moment dat se vede ca nu esti tu acolo, se vede ca nu esti condeiul tau, se vede ca esti fad si lipsit de “coerenta interioara”. Si cand spun asta ma refer la experientele proprii, ma refer la acele cuvinte pe care le scoti, avand in spate lucrurile relevante ce s-au petrecut cu viata ta. Lucrurile care ti s-au intamplat tie, nu lui Tony Robbins sau Zig Ziglar.

E o perioada faina in care te hranesti si te tot hranesti, iar la un moment dat iti vine natural sa dai inapoi. Si incepi sa scrii si tu, incepi sa-ti deschizi si tu un blog, incepi sa tii un training sau sa scrii o carte. Doar ca de multe ori parca nu esti tu acolo. Parca nu curgi prin chestiile alea. Stiu cum sunt momentele alea, am trecut si eu prin ele si cred ca am putea sta la povestit vreme buna. Cu mare drag am sa fac asta la momentul potrivit.

Cred foarte mult in a da mai departe si in asistarea celorlalti oameni. Doar ca ce recomand este sa fie lucrurile sincronizate, sa fii acea persoana care poate sa ofere acele informatii, sa fii acea persoana care sa curga prin pasiunea ei pentru acel frumos.

Unii oameni au inteles putin diferit dezvoltarea personala. Ea nu este un pas pe care sa-l faci, nu este un lucru pe care sa-l castigi. Si dezvoltarea personala nu este despre a scrie si a povesti. Nu este despre a citi. Dezvoltarea personala este despre a face lumina, despre a-ti clarifica lucrurile din viata ta. Daca ramai si citesti, vei ramane un om sarac si cu un vocabular bogat. Daca experiementezi tot mai mult, vei fi un om bogat si plin de viata.

Despre experiementare este vorba in dezvoltarea personala.

Stateam zilele trecute si vizionam un material care m-a captivat total: transplantul de organe in Romania. Poate parea un material banal, neinteresant, lipsit de o finaliate palpabila.

Era mediatizat faptul ca oamenii nu sunt obisnuiti sa doneze. In Romania exista o legislatie putin ciudata, conform careia este nevoie de acordul rudelor decedatului pentru a-i fi prelevate organele.

Pentru a evita reticenta rudelor persoanei in cauza se poate modifica legislatia, avand posibilitatea sa initiezi un act asemeni testamentului prin care organele tale sa fie donate dupa deces.

Este incredibil cum poti oferi o viata sau chiar mai multe printr-o simpla semnatura. Si nu ma intreb de ce nu facem asta. Sunt oameni carora le vine greu sa ofere o felie de paine sau 1 leu unui copil al strazii. Exista o perceptie eronata asupra donatiilor. Oamenii tind sa creada ca in momentul in care ofera ceva, raman ei fara.

Donarea organelor reprezinta un fapt mult prea real ce intareste ideea ca ceea ce oferi prinde viata si retraiesti odata cu acel om. Daca in momentul in care donezi 1 leu nu te vezi mai bogat, in momentul in  care esti in moarte cerebrala si-ti donezi organele, cu siguranta incepi sa traiesti. Si nu sunt povesti. Traiesti cu adevarat. Inima ta bate intr-un alt corp care este viu datorita tie.

Mi-ar placea sa vad mai multe initiative civile in directia asta si sa ne deschidem putin care informare. Atata timp cat intelegem ceea ce se petrece in jurul nostru, toate lucrurile incep sa curga intr-o directie frumoasa.

Inspiratie profunda!

In dimineata asta am mai primit impulsuri, ba de la prieteni, ba de la coregrafii impecabile transpuse pe ecran, ba de la ceea ce vezi cand deschizi geamul in fiecare dimineata, sa facilitez anumite treceri ale oamenilor de la o stare la alta.

Un clip inspirant a fost urmatorul: http://www.fiftypeopleonequestion.com/films/1-new-orleans-la

Te invit sa-l vezi. Oamenii erau intrebati ce-si doresc sa se intample inainte cand ziua ia sfarsit. Mi-au ramas intiparite cateva raspunsui: “Sa-mi indeplinesc cele 2 mari visuri”, “sa fiu fericit”. Am resimtit inca o data faptul ca cei mai multi oameni cred ca e nevoie de ceva ca viata lor sa ia o intorsatura colosala si sa se bucure de tot ceea ce intalnesc. Si mai cred ca este nevoie si de timp, munca, sacrificii, pentru a ajunge sa te bucuri de viata.

Si cand zic sa te bucuri de viata nu ma refer la momentul in care ai strans 1 milion de euro si esti gata sa pleci in vacanta intr-o tara exotica. Ma refer la momentele alea mici, cand stai noaptea si lucrezi pentru pasiunea ta, cand te trezesti dimineata devreme pentru ca stii ca ai ceva de finalizat pentru visul tau, ma refer la momentele cand iei un copil al strazii de mana si incepi sa dansezi cu el, la momentele cand privesti cerul si incepi sa zambesti.

Zambesti si doar atat. Zambesti pentru ca te bucuri de tot ceea ce se petrece in jur. Nu e nevoie ca un bancomat sa aterizeze impreuna cu persoana iubita in curtea casei tale sau in living. Totul se intampla acum. Daca stai putin si o iei chiar pe calea logicii, viata noastra este alcatuita din clipe si clipe. La nivelul cel mai mic. Viata e alcatuita si din ani. Gandeste-te daca esti fericit 40 de ani. Si poate resimti doar 1% din fericirea acelui an. In schimb, clipele sunt o multime, clipele sunt chiar acum cand citesti aceasta pledoarie.

Totusi, oamenii din clip isi puneau fericirea la final de zi. Am intalnit oameni care la sfarsitul vietii voiau sa fie fericiti. Si din pacate nu merge asa. Nu merge sa duci fericirea cu zaharelul. Fericirea se intampla si atat…

CAND?

Acum. Si poate cel mai mare secret sau cel mai mare lucru pe care oamenii nu-l cunosc e ca daca vrei sa simti plenitudinea si implinirea vietii, e musai sa o faci ACUM. Daca fericirea ta sta in ora 12, sau in ziua de maine, e o fericire pierduta. Ea nu va veni.

Si am stat sa ma analizez pe mine perioada asta. Am un program incarcat de seara pana seara. Dorm foarte putin, poate nu mai am atat de mult timp pentru lucrurile care-mi faceau placere in trecut (pentru ca am gasit altele si mai frumoase), dar asta nu ma impiedica sa ma bucur de ficare clipa. Pentru ca altfel n-as reusi. N-am cum sa-mi pun fericirea intr-o clipa viitoare, clipa care nu-mi e garantata de nimeni. Nici macar de ea.

Ne vedem cu drag la urmatorul articol.