Inspiratie si Motivatie
Redesenarea Vietii
0
Avand oportunitatea sa ma aflu la un eveniment cu Cabral, m-am lasat inspirat de tot ceea ce ne-a povestit si vin cu un gand asemanator. Daca simti ca vorbim aceeasi limba apasa [play] si citeste in continuare.
Andre Rieu – Romeo and Juliet – A Time For Us
Vine un moment din viata ta, foarte frumos de altfel, in care nimic nu mai merge “conform planului”. Spun ca este foarte frumos pentru ca deblocheaza anumite laturi de-ale tale, laturi care n-ar fi avut cum sa fie dezvoltate. Este momentul in care iti dai seama ca nimic nu mai functioneaza, ca tot ceea ce credeai despre lume nu e tocmai asa, ca lucrurile nu se intampla si nu evolueaza.
Te astepti ca cineva sa vina cu o bagheta magica si sa-ti arate cum stau de fapt lucrurile si te astepti sa-ti explice ce poti face. Te astepti ca viata ta sa fie mai buna, sa ai mai multi prieteni in care sa ai incredere, te astepti sa intalnesti persoana potrivita cu care sa faci cea mai mare afacere a vietii tale, te astepti sa-ti zambeasca toata lumea la fiecare colt de strada si sa te aclame, sa te aplaude. Te astepti sa fii iubit de cat mai multi oameni, te astepti sa primesti zilnic pe Facebook sau pe Email mesaje care sa-ti confirme ca esti cu adevarat special.
Te astepti ca oamenii din jurul tau sa vada cat de special esti si cat de multa valoare aduci in jurul tau. Te astepti ca iubitul sau iubita ta sa te iubeasca neconditionat, te astepti sa te bucuri ca un copil. Astepti sa te bucuri de lucruri marunte, de la vremea mohorata de afara, pana la zambetul unui varstnic. Astepti ca viata ta sa fie plina de lucruri, sa ai atat de multe activitati incat sa vrei sa apelezi la mama time-managementului si sa-ti dai seama ca ea nu exista.
Si tot astepti…
Iti vine greu sa-ti iei viata in maini si sa spui STOP! Pentru ca nu stii ce sa faci cu ea si de unde sa incepi sa o zugravesti. Nu stii ce design i s-ar potrivi si nici nu ai un arhitect.
Vezi tu, lucrurile astea chiar se intampla, si tot mai multe persoane se afla in “dificultatea temporara” in care nu stiu cum sa-si aseze viata. Ei cred ca e vorba de o simpla curatenie, un simplu aspirator si un sters de praf, cand de fapt este nevoie de o intreaga redesenare. Redesenare care incepe fix cu acest moment, fix cand incerci sa misti scrollul de la mouse si sa-mi spui ca n-are sens ceea ce citesti.
Spune-me de unde vrei sa pornesti redesenarea!
Ceea ce nu faci, nu se modifica
1
Auzim tot mai des indrumari din toate mediile cu care interactionam, cum ca este indicat sa facem ceva si sa nu mai analizam foarte mult. Perioada de dinainte de actiune sa nu ocupe undeva la 2/3 din ceea ce facem propriu zis. Si exista un sambure mare de adevar la mijloc.
In momentul in care doresti sa te apuci de un lucru apar doua mari variante. In functie de starea ta de spirit, una dintre ele se manifesta mai pregnant. Cele doua variante:
1) Fac, pentru ca nimic rau nu se poate intampla.
2) Nu fac, pentru ca s-ar putea sa nu mearga x, y, z si sa o dau in bara.
Cand vorbesc despre lucrurile pe care mi-as dori sa le fac, sunt lucrurile alea care vin din motivatie, care vin din acel ceva ce ma impinge. Citim carti motivationale, mergem la seminarii de dezvoltare personala, vizionam filme tematice, investim in programe de dezvoltare personala si cresterea calitatii vietii, iar uneori ceva se pierde pe drum. Si ajungi sa treci prin toate aceste lucruri fara a observa modificari vizibile in viata ta.
In proportie de 85% acele rezultate nu se observa dintr-un simplu motiv: nu faci, nu gandesti dintr-o noua perspectiva. Si pentru a face ai nevoie de tractiune care vine de undeva. De unde?
Discutam zilele trecute cu un prieten foarte bun care tocmai daduse examen pentru a-si lua o certificare destul de importanta, dar care se obtine destul de dificil, care necesita multa munca, daruire. Ei bine, el nu luase acest examen, ce-i drept la un punctaj destul de apropiat de cel ce insemna promovarea. Mi-a zis ca e foarte mandru de el ca a dat acest examen chiar daca nu l-a luat.
Si uite care a fost explicatia lui: desi a invatat peste 6 luni pentru certificare, desi a facut tot ceea ce i-a stat in putinta sa faca, nu este o tragedie si nu este suparat. Stia ca a dat tot ce a putut pentru a iesi treaba bine. Mi-a zis ca lucrul de care e cel mai mandru, si pe care-l apreciaza cel mai mult, este faptul ca a dat acest examen, este faptul ca s-a incadrat in categoria lui A FACE. Daca nu facea, nu avea de unde sa stie daca e pregatit pentru acest examen sau nu. Daca nu facea, nu primea feedback.
Indiferent cat de multe lucruri „ai invata” sau ai asculta, ia o pauza si vezi daca esti Doer-ul din viata ta.
Asteptarile sunt bune…
0
Stateam ieri in Herastrau si am sesizat o domnisoara care vorbea la telefon si era destul de suparata. I-am remarcat cateva replici: “M-ai pus sa vin pana aici si tu ce faci? Asa te porti cu mine? Trebuie sa stii sa te comporti cu mine!”
Apoi mi-am reamintit cat de fain este sa stii ceea ce simte partenerul si sa stii ca ceea ce face vine din feelingul sau. Ori, n-ai cum sa blamezi sentimentele cuiva. E ca si cum i-ai spune unui adolescent indragostit mult de o tipa: “te rog sa-ti iei gandul de la ea, nu e pentru tine.” N-ai cum sa-l opresti pe acel individ sa simta ceea ce simte. Asta se intampla foarte des si in relatii: partenerul nu stie ce simte celalalt partener. Este in regula sa ai anumite asteptari de la o relatie. Dar de cele mai multe ori, in cele mai multe cazuri, acele asteptari nu sunt construite pe o baza reala.
Partenerul care sa asteapta sa primeasca in fiecare zi cate un buchet imens de trandafiri, nu discuta sa vada daca cel cu care imparte patul chiar e dispus si-i face placere sa-i aduca acele flori dimineata. Isi formeaza asteptari de unul singur iar in momentul in care lucrurile nu se intampla asa cum si-a imaginat si dorit, intervine conflictul. “Tu nu ma iubesti, tu nu-mi iei flori niciodata, daca m-ai iubi ai intelege cat de important e pentru mine.” Tot felul de energii stupide se creeaza in jurul acelei relatii, care se preconiza a fi una frumoasa.
Exista ceva instrumente pe care le poti utiliza intr-o relatie pentru a te simti cat mai plin si pentru a nu exista conflicte de aceasta natura, doar ca ne-ar lua foarte mult timp sa intram in amanunte. Cel mai probabil voi face un webinar la un moment dat, unde iti voi impartasi cateva tehnici care sa te sprijine in relatia ta.
Pana atunci, lucrul cel mai simplu de facut, si cu un rezultat extraordinar de bun, este urmatorul: inainte de a-ti forma anumite asteptari de la partenerul tau, discuta cu el. Intreaba-l daca ar fi dispus sa-ti ia florile alea, intreaba daca ar fi dispus sa faceti sex de 5 ori pe zi, asa cum tu iti doresti. Nu te astepta ca el sa stie toate astea sau ca lui sa-i faca placere sa le faca. S-ar putea sa ajungi in stadiul in care face lucruri “doar de dragul relatiei” si fara a se simti confortabil. Si asta e doar o prelungire si o amanare a despartirii.
Iti doresc multa daruire in ceea ce faci si relatii sublime!
Abandoneaza-ti visele
0
M-am trezit cu o inspiratie divina sa scriu acest material. Ma aflam intr-un vis destul de ciudat in care nu-mi placea ce se intampla. Si stii ca in momentul in care visezi percepi visul ca fiind realitate. De fapt, cine din tine percepe acest lucru? Intrebare de reflectat asupra ei.
La un moment dat m-am trezit din acel vis si mi-am dat seama cat de tare si fascinant e sa te trezesti dintr-un vis. Cat de tare e sa ai acea sclipire in care sa iesi din el si sa vezi ce se intampla in continuare. Sa abandonezi acel perimetru si sa observi.
Este absolut minunat pentru ca te poti gandi raportat la visele pe care le ai. Multe persoane viseaza la anumite lucruri sau anumite circumstante pe care doresc sa le manifeste. Totul este ok. Si eu am planuri pentru lucrurile care vreau sa se intample.
Dar ce se intampla cand ramai in vis? Ce se intampla cand ramai cramponat de cum se vor intampla lucrurile? Ce se intampla cand nu mai traiesti suculent, pentru ca nu se indeplineste visul?
Intr-un moment din viata ta, un lucru magic se intampla. Si acel moment poate fi chiar acum. Realizezi ca orice vis pe care-l ai, orice scop, orice lucru de care tii cu dintii, E ABANDONABIL. Stii ca faci tot ceea ce tine de tine pentru a realiza acel vis, dar daca nu se intampla, sa-l poti lasa sa plece, linistit. E ca atunci cand un prieten drag pleca din viata ta. Indiferent daca moare, indiferent daca drumurile voastre devin paralele. Sa poti simti ca-i doresti tot binele acelui prieten, chiar daca drumurile voastre nu se mai intersecteaza.
Ajungi sa iubesti atat de mult viata incat le poti face cu mana anumitor vise. Iar la un moment dat poti face asta cu orice vis. La un moment dat ajungi sa simti ca tot ceea ce conteaza e sa te simti bine si ca nu conteaza ceea ce ai, ci ceea ce esti cu adevarat. Si cand ceea ce esti cu adevarat e atat de plin, si vibrezi cu tot ce este in jurul tau, realizezi ca de fapt nu abandonezi nimic, ci ca esti inclusiv acea abandonare si ca esti inclusiv cel care abandoneaza.
Multa inspiratie!
Fericire…iar fericire
0
A trecut ceva vreme de cand nu am mai stat si am reflectat la ceea ce am sa-ti povestesc in randurile urmatoare. In timp ce eram in trenul de Craiova, am fost bruiat de niste zgomte ciudate. Spun ciudate pentru ca era destul de mare liniste iar apoi atmosfera a fost perturbata. Asta se intampla la cateva minute dupa ce am urcat in tren. Trenul inca nu plecase din gara. Cand mi-am intors privirea, am vazut ca acele strigate proveneau de la o fetita cu handicap, cu o varsta de aproximativ 12 ani.
Am fost fascinat de tot ceea ce spunea. Mi-am lasat balta cartea pe care o citeam si am fost numai ochi si urechi la ea. Era foarte fericita. Un om de langa ea o intreaba: „De ce esti atat de bucuroasa?” Ea nu a raspuns si se facea ca nu exista acel stimul exterior, care tocmai ii adresase o intrebare. Am ramas de-a dreptul uimit de modul in care se comporta si de starea pe care o avea.
Am observat ca mai avea o sora, aproximativ de aceeasi varsta, cu aceleasi manifestari. Am zis: „wtf, sunt cei mai faini oameni pe care i-am intalnit in tren vreodata!” Am ramas frumos impresionat.
Dupa o vreme, am observat ca ceva se schimbase dramatic si brusc. Prima fetita era complet diferita fata de cum fusese in urma cu ceva minute. Atunci chiar am fost foarte bulversat pentru ca nu stiam ce se intampla. Ulterior, mi-am dat seama ca era vorba de o criza. Fetita avea o tulburare bipolara.
Mi s-a facut pielea de gaina si am continuat sa ma gandesc la importanta acestei intalniri, cu acesti doi oameni grozavi. E fascinant ceea ce se petrece. Te invit sa reflectezi si sa descopri tot ceea ce te inconjoara.
Recent Comments