Descoperire personala
Deranj psihologic inconstient
0
Eram ieri in metrou, mare aglomeratie, oamenii se impingeau si incercau sa-si faca loc printre multime. Eram impreuna cu o persoana draga careia ii spun la un moment dat ca ma enerveaza foarte tare oamenii care stau in usa la metrou, desi nu coboara la prima statie. Ma enerveaza pentru ca daca vreau sa cobor ei sunt in fata mea si nu am loc. Plus ca nu suport caldura si daca ma tin si mai mult pe loc, mi se face tot mai cald.
Apoi mi-am dat seama de un lucru ciudat: si eu fac acelasi lucru. Daca urc in metrou, nu ma duc sa ma pun pe scaun sau sa ma tin de barele de metal, ci stau tot in dreptul usii, chiar daca nu cobor la urmatoarea statie. Asta este un exemplu bun de aspect pe care-l ai introdus in viata ta si care te deranjeaza.
Probabil ai auzit de multe ori: “ceea ce te deranjeaza la ceilalti, este de fapt un defect de-al tau.” Este destul de bagatelizata expresia si iti vine greu sa crezi in ea. Asa am fost si eu o vreme. Nu o intelegeam, prin urmare credeam ca este falsa.
Apoi incep o discutie cu fata cu care eram si-mi spune ca parintii ei ar fi dezamagiti daca ea ar incepe sa fumeze. Imi spune ca parintii ei sunt fumatori. Apoi m-am gandit imediat la parintii mei. Ai mei nu fumeaza, iar cu mult timp inainte sa ajung la facultate, mama imi spunea ca daca vreau sa fumez sa fac asta, sa incerc sa vad cum e. Mi-a zis ca nu am de ce sa ma feresc si sa-i ascund asta. O abordare putin neconventionala in zilele noastre.
Ce concluzii tragem de aici? In afara faptului ca am cei mai tari parinti, lucrurile sunt simple atunci cand le experimentezi, atunci cand intri in contact cu ele. N-are sens sa preiei o fraza, indiferent cat de pompoasa ar fi, doar pentru faptul ca este virala sau ca multi oameni faini o folosesc. Aleg sa vorbesc tot timpul din experienta, sa vorbesc avand la baza ceea ce am facut eu si ceea ce am testat direct.
Am discutii cu diverse persoane care vorbesc despre leadership si despre cum sa fii un lider mai bun, dar ei n-au avut niciodata o echipa. Am discutii cu oameni care vorbesc despre succes, dar ei nu se simt de succes. In momentul cand vorbesti despre lucruri pe care nu le-ai facut in viata ta, nu esti credibil, nu esti valid. Crezi in acele lucruri doar la nivel cognitiv, si atat. Asta inseamna sa preiei idei si de fapt sa ai idee imprumutate.
Cat de tare te doare?
0
Din ce in ce mai mult luam parte la o agitatie tot mai mare. E un lucru bun sau nu? Parerile sunt impartite. Iar asta se intampla pentru ca totul este contextual si experientele sunt personale. Vorbeam ieri cu o prietena si-mi spunea ca agitatia este atat de mare in jurul si in viata ei, incat nu se mai poate concentra deloc pe ceea ce-si doreste, pe ceea ce numim “obiective”. E vorba de o desincronizare intre ceea ce crezi ca-ti doresti, ceea ce-ti doresti si ceea ce faci de fapt. Discutia noastra a culminat si am mers mai in profunzime, discutand despre unul dintre obiectivele sale. Acesta era sa urmeze un Master aici, la noi. Discutand vreme de 20 de minute, a ajuns la concluzia ca indeplinirea acestui obiectiv de catre ea, nu-i aduce niciun strop de satisfactie.
Oare de ce? De cateva luni se tot gandea la asta si chiar credea cu tarie ca vrea acest lucru. Ipotezele pentru care acel obiectiv nu a mai fost unul valid pentru ea, inainte sa-l fi indeplinit, pot fi mai multe. Dar lucrul care a reiesit din discutia noastra a fost ca obiectivul nu era o prioritate pentru urmatoarele 6 luni si viata ei nu se interconecta cu acel obiecitv.
Cand vorbim de obiective e necesar sa facem o evaluare personala a lucrurilor pe care le-am facut pana acum si destul de multa reflectie. Iti las mai jos cateva intrebari care sa te asiste in directia asta:
-
Cate lucruri mi-am propus sa le fac in viata asta pana acum, si cate mi-au iesit asa cum am planuit?
-
Cat de mare atentie acord vietii mele? ( timp de reflectat, armonizare interioara)
-
Care este cea mai mare bucurie pe care am obtinut-o in urma unui obiectiv setat de catre mine?
Vorbeam la inceputul anului despre redesenare. Despre asta este vorba, nu despre o foaie, un pix, si multe ganduri.
Pe tine cat de tare te doare sa realizezi anumite obiective? Care este gradul in care ti-ai indeplinit pana acum o parte din ele? Sa-ti mai zic un lucru: vreme de peste 7 ani am gandit ca vreau sa fiu cineva, vreau sa devin cineva. Eram ferm convins ca se va indeplini si ca asta este ceea ce-mi doresc. Ei bine, n-a fost asa. Nu eram eu acolo 100% energie si suflet. E greu cand iti dai seama ca planurile pe care ti le-ai facut nu dau roade, sau mai urat, dau roade si iti dai seama ca satisfactia resimtita nu este pe masura.
Chiar nimic nu este imposibil si nimic nu este intamplator. Te las cu un clip care m-a inspirat foarte mult!
Reflectie, armonizare si calibrare!
Motivul principal pentru care n-ai obtinut nimic din ceea ce ti-ai dorit
0
Stiu ca majoritatea oamenilor vorbesc despre obiective si despre strategii de indeplinire a lor. Si eu m-am aflat in aceeasi zona, in care imi scriam obiectivele pe care credeam ca vreau sa le realizez. Faceam un plan amanuntit cu termene si cand sa se intample fiecare lucru. Rezultatele intarziau sa apara.
Am lucrat cu unii dintre cei mai buni oameni din Romania pe stabilire de scopuri si cu oameni din afara. Stiam CUM-ul. Altceva-mi lipsea. Am invatat cateva lucruri extrem de importante din business. Acolo lucrurile stau aproape la fel ca in viata personala. Sunt aproape identice.
Principalul motiv pentru care oamenii nu obtin rezultate este ca nu stiu ce vor. Nu stiu ce este in concordanta cu ei si cu cine sunt ei. Poate parea o filosofie goala dar capata un pragmatism foarte mare in momentul in care esti pus efectiv in fata acestor fapte. Stii ca esti capabil sa faci foarte multe, esti prins intr-o multime de activitati, dar nu stii ce vrei de fapt.
Si aici nu prea isi mai au rostul strategiile de stabilire a scopurilor, ci e nevoie sa mergi mai mult decat atat. Iti pot arata cum sa-ti stabilesti obiectivele si daca ai cateva obiective in cap iti garantez ca modalitatile pe care ti le arat functioneaza in proportie de 97%. Dar hiba nu este aici. Cum spuneam si mai devreme, nu strategiile reprezinta provocarea.
Lucrul asta il intampini mai ales cu clienti care nu stiu ce vor. Iti descriu cat de cat care este problema lor, dar nu este nici pe departe lucrul de care ei au nevoie. Si aici intervine expertiza ta, de a disemina tot mai adanc si de a face conexiuni intre ceea ce-ti spune clientul si ceea ce-i poti oferi tu. De multe ori se intampla ca acel client chiar sa nu aiba nevoie de tine si sa fie cazul sa mearga in alta parte. Unii ii spun lucrul asta, altii continua pe drumul asta pentru a nu-l pierde. E vorba de bani la mijloc.
Sunt putini cei care-ti pot facilita un proces prin care sa-ti dai seama care sunt lucrurile de care ai nevoie si pe care doresti sa le faci. In ultimele 2 luni m-am concentrat foarte mult pe partea asta, iar acum ma aflu in proces de a testa o noua modalitate de a face lucrurile. Intai am testat pe mine si a mers. Acum sunt in proces cu cateva persoane. La momentul potrivit vei afla toate detaliile despre ceea ce pregatesc.
Cu drag,
Cristi Neacsu
Viata la 108 ani fericiti
0
Am avut privilegiul sa gasesc povestea uimitoare a lui Alice Sommer Herz. Pe scurt, Alice este o asupravietuitoare a holocaustului, traieste frumos in fiecare zi, are un zambet debordant, canta 3 ore pe zi la pian.
Expresivitatea sa este una extraordinara si care transmite multa dragoste catre noi toti. N-ai cum sa ramai neatins de frumosul pe care-l exprima. Sunt cateva lucruri care m-au fascinat la aceasta minunata femeie. Spune in interviu ca doua lucruri a invatat in viata asta, lucruri care i-au fost de folos oriunde s-a aflat:
1. Recunostinta
2. Sa multumeasca pentru tot
Vorbea de faptul ca ar trebui sa le multumim lui Schubert, Beethoven, pentru frumusetea de nedescris pe care au creat-o. Ma intreb cati dintre noi facem asta. Cati dintre noi ne oprim pentru a multumi pentru lucrurile de care avem parte in prezent?
Fericirea este simpla si se intampla acum. Fericirea este starea noastra naturala, cum spune Catalin.
Te las in compania minunata a lui Alice.
Vezi intreaga povestea AICI
Cu drag,
Cristi Neacsu
Stii care e primul drog autentic?
0
Avem tendinta sa folosim deseori droguri, fara sa ne dam seama constient de lucrul asta. Folosim o gama foarte larga de droguri, dar la noi este altfel. Este mai nociv decat ne inchipuim, pentru ca drogurile noastre sunt legale, sunt la indemana noastra, sunt ale noastre. Nu sunt interzise nici de religie si nici de lege. Nici de mama, nici de tata. Nici macar de societate. Ele sunt agreate de catre toata lumea, dar totusi sunt nocive.
Primul dintre ele este destul de banal si foarte mult vehiculat in aceasta era a informatizarii. Drogul lipsei de timp. Nu avem timp pentru a face toate lucrurile pe care ni le dorim, nu avem timp sa petrecem cu cine dorim si cand dorim. Nu avem timp sa alergam si nu avem timp sa mancam sanatos. Nu avem timp sa ne plimbam, nu avem timp sa zambim pentru ca ne gandim la ceea ce urmeaza sa facem. Nu avem timp sa calatorim pentru ca suntem la birou. Ba mai mult decat atat, nu avem timp sa ne construim o familie, pentru ca avem altceva de facut. Dupa ce construim familia, nu avem timp pentru ea. Totul e o fuga. Daca nu fugi, esti mancat de ceea ce se intampla in jurul tau. Si am devenit dependenti de acest drog.
Totul se transforma intr-o lupta. Lupta dintre tine si timp. Este mai mult decat un drog, este chiar un automatism. In momentul in care vrem sa refuzam ceva, il aruncam pe “nu am timp!” Fugim de responsabilitati si aducem in fata scuza ca suntem drogati. Suntem drogati de lipsa timpului. Un drog extrem de puternic pentru care exista un sigur remediu: TU.
De ce tu? pentru ca tu consumi acest drog si despre tine e vorba. Cand spunem timp, spunem NOI, spunem EU. Nu vorbim de ore, secunde si zile. Este vorba doar despre noi. Despre ceea ce ne dorim sa se intample si de modul in care dorim sa traim aceasta viata.
Multi oameni considera ca nu sunt “antrenati” pentru a duce o viata organizata. Si cand zic organizata, ma refer la viata aia pe care o doreste fiecare, care arata diferit pentru fiecare dintre noi. Nu la viata echilibrata. Nu cred in echilibru. Cred doar in traire autentica, conform cu valorile noastre.
Oamenii incep sa mearga la dezintoxicare, accesand diverse traininguri pe Time Management. Trainingul este precum o clinica. Iti confera cadrul in care sa pui in aplicare metodele si sa-ti exersezi modul de gandire, dar apoi ramai tu cu tine. Ramai tu cu valorile tale si cu convingerile tale. Si unii scapa de drog, si au mai mult timp pentru viata, au mai mult timp pentru o traire completa. Altii revin la clinica, si mai merg la un training pe Time Management.
Totul se intampla in capul nostru. 80% mental si 20% ceea ce facem concret, ca activitate fizica.
Ce droguri mai exista in viata ta?
Recent Comments